Ne trezim deseori la marginea unui abis neexprimat , plin de amaraciune si nostalgii , pentru oameni pe care i-am cunoscut , actiuni pe care le-am indeplinit , dorinte neimplinite…evadam din fata oricarui tip de angoasa , ne inspaimanta suferinta personala , cautam cu ardoare o lume eugenica , simpla lipsita de senzatii si ne afundam pana apropae la mistuire de sine in retelele fermecate ale unui univers virtual si artificial.Ne construim un univers al satisfactiilor inchipuite , multiple personalitati multiplu fatetate , fara efort putem fi aproape orice , iar relatia noastra cu poezia devine nimic altceva decat regasirea intr-un spatiu al repetitivului , spatiu comun , lipsite de creativitate si vointa.Traim intr-un mediu indirect si lipsit de responsabilitate , iar orice poetica trebuie sa ne fie intrutotul asemanatoare , placida , fixa , lipsita de asperitati si autenticitate.Erzaturi artistice ale unor secole trecute , poezie in forma fixa , in care forma devine norma formatoare , rime uzate , sentimente generale , o forma de manea artistica. Definim poeticul prin prisma propriei noastre indolente si incapacitati creative , oferim valoare pastisei si epigonismului . O lume a poeticului de tip copy-paste , in care cu cat un model de exprimare este mai generic si mai comun cu atat o intelegem mai usor.O lene a implicarii , o forma de subiectivism hedonist in orice interpretare.Inflatie si neputinta, iata chipul nouii literaturi si a criticii aferente.Toti scriem poezie , ori poezia fundamental tocmai prin aceasta se defineste in relatia ei cu alte forme de exprimare artistica , prin autenticitate , originalitate si functie direct-exploratorie a unei limbi date.Ne ferim de nou , de neincercat , de orice exprimare ce implica efort in lamurirea unui inteles , transformam arta intr-un bun comun , si implicit perisabil , o poetica consumista si consumatoare , o poetica de tip produs.

Vorbim aici despre o generatie de revolutionari incapabili sa infaptuiasca o revolutie , prea obositi sa o faca , prea lipsiti de coeziune interioara si motivatie , pe jumatate revoltati , pe jumatate adormiti , epuizati cu energiile stoarse de explozia fermecatoare a magnificelor noi-medii.Ogeneratie a unei revolutii personale , angosante si opresiva , subiectiva in cel mai inalt grad , de o cumplita si socanta interiorizare , lipsita parca de perspectiva si in afara oricarui tip de optimism constitutiv.

Descrii…doar tehnologia , modalitatea tainca de producere a metaforei…doar modul acela indecent in care un cuvant isi asuma un alt inteles , mai violent si mai izbitor prin care el , cuvantul se transforma in metafora… nu este blandete aici , nu este bunatate in aceasta ci doar un mod direct si crud de a izbii rostirea pana la sangele acesteia , un canibalism aprioric al cuvantului auto-devorandu-se pana se dezbraca de toate pieile lui permisive pentru a devenii un altceva mult mai inalt sau mult mai profund in egala masura…nu exista aici, in acest loc al manifestarii cuvantului nici o libertate sau singura libertate care se afla imi este mult prea ascunsa , prea indirecta si pe mine ma misca doar lucrurile directe , actiunile ferme, directe , lipsite de indoiala , formele fixe , melodicitatea unui text.
Poezia conforma realitatii , planara, superficiala si descriptiva…o stare exprimata prin condensarea unui fapt de viata , conformism pur cu un nucleu abia sintit de revolta , un scop metafizic sau afectiv oferit in dozaje mici , homeopate , aceasta ar fi solutia lirismului modern. Descriptivism aprioric incordandu-se in verbalism sau simbol . O lectie a unei exprimari lipsite de creativitate si mustind de formule prozodice cautate.Bucati de realitate crude , directe , biografice exprimand un tel ecleziastic , o angoasa , un nefiresc.
Produs al unei generatii de evadati , o continua fuga in fata unei opresivitati atotputernice a realului , o generatie de o lasitate temerara , al unui “si totusi daca” abia soptit , temator si discursiv , produs al unei alegeri personale si total subiective , in afara normelor sau al unor structuri axiologice generale , o poetica a unui imaginar fortat afectiv si personal , o poetica a efemerului , accidentalului cotidian.