Carne vie
A mișcării mele
Printre lucruri
Tu vierme găunos
Şi galben
Al timpului
Lasā-mă să fiuÎncă putin…
/dă-mi bețe să bat
curgerea
şi o sacoşăde aer viu/
Lasă-mă să plâng
In secundele altora,
Tu timpule urat,
Tu, vierme târziu.
( Conu Cantemir )
Arhivele lunare: septembrie 2021
cmv
Cât am plâns??…
cât am râs??
Numai pescăruși
îmi plutesc sentimentele
ca o nostalgie
prin pielea vorace
a secundelor.
albastru
Ia-mă cu tine
In camerele nopţii,
Acolo unde este atâta
Linişte şi imbrățişare…
Arată-mi ințelesul
Real al lucrului
În pleznet de sânge…
Ia-mă cu tine…
Şi abandonează-mă
Stelelor…tată.
09:30-09:33
Trupul tău
(viu clarobscur, dimineața)
O sculptură lichidă
Umplându-mi răsăriturile
Cu zâmbet
Şi țipete…
10:36-10:37/
transpoetic/
Bucuria
Bucură-te,
Mi-ai zis tata,
Este mai tarziu decât crezi,
Bucură-te
Eşti încă tânăr
Şi timpul trece
Ca un armăsar negru
De Andaluzia
În galop.
Bucură-te eşti încă tânăr
Şi ea te mai poate iubi…
Dacă o doreşte
Atunci când trece noaptea,
Pe străzi
Ca un dans
Ca o ploaie…
Bucură-te
Să nu cumva să fi
Îmbrățişat de moarte…
Este mai tarziu decât crezi,
Ai mai şoptit, tu,tata.
ars poetica
Măh…
Poezia mea este
Un rechin care iți
Sfâşie crunt…
carnea memoriei…
un câine uscat sub soare
din care doar colții
rostirii se văd
Si te lasa urlet
Intr-o zi de joi.
/transpoetic/
09:53-09:55
tata
Pot să intru?
salut, tata,
pot să intru?
sunt obosit
şi vreau…
mii de cai spumegând
pe mii de spinări albastre
sub mii de pescăruşi,
glisând…
păduri îmbătrânite,
sub o aceeaşi lună
înfricoşător de galbenă…
goală.
pot să intru?
sunt obosit
şi vreau…
ah doamne
cum aş vrea
un somn,
o imbrățişare.
Tata
Tată ai spus:
nu mânca nucidin curtea bunicilor de hârtie
nici castane ,
dar mai ales
nuci să nu mănânci!
atunciam visat un nuc.
și fără să îmi deschidă ușa
și nici măcar
ea să mă privească
Tu mi-ai zâmbit îndepărtat
parcăîn alergare:
În afara ferestrelor
doar albastrul poate supraviețui,
inimii.…
“și mai ales să nu mănanci nucidin curtea bunicilor”…
Și da,
doar atunci am visat
Un nuc,
Crescându-mi în îmbrătisare
Sub albastrul intens
Cu miros uscat de castane.
Plutesc cărți pe spatele tau,
mi-ai spus,
cărți ruginii amare
ca toamna aceasta a unui nuc
singur și plutind în visare.
Agățat ca un semn de carte.
îți amintești?
?