Duodici projecto da Conu Marius / doisprezece proiect Conu Marius

iniziazione

sei stat con me sulle pianure

crude della realta’,

li nella casa del mostro vivo

che ci desidera e ci aspetta

sempre lo stesso

mai distinto…

mi tenevi la mano e mi sussurravi diceria,

sostenevi il mio sguardo

e mi accarezzavi con baci,

li sulle pianure solitarie

e crude della

realta’…

siamo saliti insieme sul colle

doloroso, quasi fino al

abbaglio, di verde…

sotto il cielo pesante si tanto sangue,

viscoso  e pieno

di uccelli imbili…

mi hai aperto la porta e

mi hai detto:

sei aspettato, sei l’ospite

Lui di onore,

bacialo prima

a lui, il triste e solo

e poi ti faro vedere il volo.

Duodici projecto da Conu Marius / doisprezece proiect Conu Marius

Non mi riconosci piu’…

non riconosci piu’ il mio viso

e neanche il nome…

sono nel tuo passato

un gradevole ricordo,

no?

avevamo odore fresco

di buccaneve

li nelle primavera

tenera dei parchi

ubbriachi

di tanto verrde…

alticci dal odore aspro

del sole

e del volo lucido

degli uccelli…

pero’ ora non mi conosci

piu’,

pero’ ora non mi

chiami

sul nome

e neanche la mano mi

tieni

per un altro bacio.

A-i da cuiva de baut nu inseamna a ajuta pe cineva ci a te folosii de cineva pentru a nu bea singur!

A-i da cuiva de baut nu inseamna a ajuta pe cineva ci a te folosii de cineva pentru a nu bea singur!

A-i da cuiva de baut nu inseamna a ajuta pe cineva ci a te folosii de cineva pentru a nu bea singur!
A-i da cuiva de baut nu inseamna a ajuta pe cineva ci a te folosii de cineva pentru a nu bea singur!
A-i da cuiva de baut nu inseamna a ajuta pe cineva ci a te folosii de cineva pentru a nu bea singur!

Doisprezece , proiect Conu Marius , Ea

ea se afla mai inaintea tuturor lucrurilor…poate fi orice, oricand si oricum si poate ceva mai mult…este sensul existentei mele si a oricarui barbat in general,fara ea se pare ca nu putem trai si alaturi de ea viata ne devine uneori un dulce si dureros de bland calvar…imaginea noastra in oglinda, mama a misterului, interstitiu afectiv, strigat, lesin, foc  si apa, mereu aceeasi si intotdeauna altfel, obiect al adoratiei noastre si inteles absolut al regnului masculin in general…numai cu ea de mana putem noi invata moartea zilnica si renasterea fermecatoare de a doua zi…

…peste tot si niciunde ea ne asteapta zambind, necrutatoare si blanda, fermecate si inocente victime…

ne hraneste visele…
din noi hranind nostalgia faptului ca am putea devenii intrucatva mai blanzi, mai buni, mai intelepti…

mai ceea ce niciodata nu suntem…

dar am putea devenii…

Citatul periscopic Doisprezece

Nu exista oameni mari, formatori de istorie…ci doar micii cacanari si lectia trista si grotesca a inertiei sociale de aici si o literatura lipsita de viziune etica si crescuta marginal pe o tejghea de bar , la marginea unui sant , intre boscheti , bile si prezervative….(citat periscopic , privind lumina soarelui printr-un pahar de vodka , pe terasa Fire)

 

 

 

 

 

 

Nu exista oameni mari, formatori de istorie…ci doar micii cacanari si lectia trista si grotesca a inertiei sociale de aici si o literatura lipsita de viziune etica si crescuta marginal pe o tejghea de bar , la marginea unui sant , intre boscheti , bile si prezervative….(citat periscopic , privind lumina soarelui printr-un pahar de vodka , pe terasa Fire)

your face

Where is my glory,
from the old beauty? …

In one day
long gone away ,
you`ll ask me
where is my name, „the most beautiful,between
the floating waters”?…

I`ll hold you
by the hand
at every sunset,
with every sunrise
I`ll kiss your lips:
„you the most beautiful
of wings to fly
in me.”

I second by second
care you through
the desert of my being,
with every sunrise
for every amazing sunset,
you,”the most beautiful,between
the floating waters”.