Ființa mea,

este

o sumă de ziduri,

conştiința

o multitudine de firide,

atata umbră şi atâteacotloane

nexplorate…

atâta singuratate şi atâta suferință…

în spatele fiecarei uşi,

a fiecărui zavor

un alt monstru aşteptând,

o altă eternitate

invitându-mă

la masa cruntă a tristeții

si solitudinii…

şti tu că

în chiar miezul ființei

mele pluteşte un alt chip…

ca o nostalgie

ca o iremediabilă chemare…

şti tu că mirosul

ăstaputernic de aer şi alge

îmi sugrumă somnul?