ca un pantec este
auzirea lumii…

mereu nascand
in afar rostirii
lucrurile…

ca o clavicula calda
de carne…

fie umarul tau alb,
drept si nicioadat sarutat
cel mai real lucru….

fie buzele mele
fara de sunete, rosii si strivindu-se
de sticla laptoasa a dintilor
cea din urma realitate…

ca un pantec este
lumea aceasta
plutind mereu intre real
si realitate
fiintele…

mut, aproape in uitare.