si aici
incepe…
privat de lumina,
intins pe canapeaua rosie ,
cu mana relaxata tinand o tzigara…
cu cealalta
cafeaua…
facand dragoste in fiecare dimineata
cu aerul…
aici , intre peretii astia scorojiti,
mirosind dulce ,
si ferestrele acestea inalte
prin care violent
se prabuseste soarele ,
incepe…
poetul sa rosteasca
nume
fiecarui lucru
dupa chip si
asemanare.

Cata sensibilitate…a diminetilor rosii :d
frumos!