Poetica în arheologie se referă la utilizarea tehnicilor și teoriilor literare sau artistice pentru a înțelege și interpreta artefacte, situri și peisaje arheologice. Implica o abordare interdisciplinară care se bazează pe o serie de domenii, inclusiv antropologia, istoria artei, literatură și filozofie. Un aspect cheie al poeticii în arheologie este recunoașterea faptului că obiectele și siturile arheologice nu sunt doar rămășițe pasive ale trecutului, ci mai degrabă sunt agenți activi care comunică cu noi în diferite moduri. Poetica în arheologie implică astfel o explorare a modurilor în care obiectele și site-urile ne vorbesc și modul în care am putea interpreta și înțelege mesajele lor. Această abordare implică o atenție deosebită asupra materialității obiectelor, precum și asupra modurilor în care acestea sunt situate în contexte culturale și istorice mai mari. De asemenea, implică o implicare cu instrumentele teoretice și metodologice ale analizei literare și artistice, cum ar fi metafora, simbolismul, narațiunea și reprezentarea vizuală. În ansamblu, poetica arheologiei oferă o abordare bogată și inovatoare a înțelegerii trecutului, una care ne permite să explorăm relațiile complexe și dinamice dintre oameni și lumea materială.