„Poetica tăcerii” este un termen folosit pentru a descrie un stil de poezie care folosește absența sau reținerea limbajului ca mijloc de a crea sens. Acest stil de poezie poate fi văzut ca o reacție împotriva utilizării tradiționale a limbajului în poezie, care se bazează adesea pe utilizarea imaginilor vii și a limbajului descriptiv. În poetica tăcerii, poeții pot folosi tăcerea, spațiul gol sau repetiția pentru a crea un sentiment de sens sau pentru a transmite emoție. Acest stil de poezie explorează adesea teme precum golul, absența și limitele limbajului. Poetica tăcerii poate fi văzută într-o varietate de forme poetice diferite, inclusiv haiku, poezie minimalistă și poezie experimentală. Este adesea asociat cu opera unor poeți precum Emily Dickinson, Samuel Beckett și John Cage. În general, poetica tăcerii este un stil de poezie care folosește absența sau reținerea limbajului ca mijloc de a crea sens și poate fi văzută ca o modalitate de aexplorarea limitelor limbajului și a complexităților emoției umane.