Înţelege-mă

Sunt viu

Şi respiraţia mea cuprinde

În sine

Toate ploile cărora le-am fost martor,

În privirea mea

Totul este mai blând

Şi buzele mele rostesc

Dulceaţa roşie, transparentă a macilor visării

În luna lui mai…

De câte ori te ţin de mână

Oraşul ăsta de sârmă ghimpată

Şi beton uscat se îndepărtează constant

Pentru miracolul verde, foşnitor

Şi umed al pădurii…