Corporate Graphics and Communications

ãconu

Ingerul zbura

Atat de adanc in mine

Se ascund si vietuiesc

Cum o mustrare

Cum niste ingeri de piatra…

Ca o iarna,

Ca un frig…

Nu pot sa vad…

Nu pot sa vad,

O alta cale

De salvare…

Sunt prizionier in lumea

Asta rece a sarmei

Ghimpate si

A otelului…

Inca moale ,inca

Fragil

Cum o remuscare

A ingerilor din parul

Cald si matasos

Al mamei mele…

Alerg cum odinioara

Pe suprafata sparta

A desertului

Neinfricatii muedini,

Mereu acelasi

Si totusi diferit parca

De cateva secunde…

Nu sunt…

Nu sunt…

In afara finite

Si nici inlauntrul

Ideii…

Lei lacomi ai amintirii numai

Se mai hranesc,

Numai lupii cruzi

Ai constiintei

Imi mai saruta

Vestejitul trup…

Lumea e grea

Si vie,

Plina de mirosuri

Ametitoare

Cum o sticla de vin

De Falerna…

Lumea aceasta stranie si

Straina

m-a prins…

precum o picatura de

chihlimbar

neasemuitul fluture…

si totusi,ingerul…

ingerul zboara…

o,tu levitatie a pietrei…

daca mi-as pierde

sufletul

oare cum as mai fi…

mi-ai mai putea auzii

vocea strigandu-te

printre lucruri?…

daca mi-as pierde chipul

acesta ravasit

de betia inaltatoare a

vietii,

oare m-ai mai recunoaste?…

cine sau mai bine

cine

sunt…

nu trebuie sa gandesc

luminii o lume

si pasarii un zbor…

nu!nu trebuie sa te caut

liber si in viata

nicicand nu voi mai

fi…

daca mi-as pierde gandirea

oare te-as

mai putea eu imagina

precum o mare

mereu plutind

sub luminosii pescarusi…

stii tu ca stelele

sunt o indepartare,

ca cerul este o remuscare

a materialitatii…

ca prietenii mei mai intai

ma uita

pentru a ma putea amintii,

ca noi nu suntem

decat amintirea

nestiutilor

prieteni?…

stii tu ca daca

mi-as pierde sufletul

tu nu ai mai fi,

ca eu iti dau tie viata

cum numai tu ma

faci pe mine,mie

viu…

ca nerostindu-te

as putea amutii…

leilor suferintei

mereu in vanatoare si

prada

le strig:

doar iubita mea poate fi

in fara lucrurilor,

intinsa ca o mare!

Numai ea poate fi

O remuscare

A acestui crud pamant

Care pe toate le inghite

Ca o atmosfera

perfecta

intre starlucitoare aripi

plutind.

Chapter

1

Ascunderea sentimentelor

a Professional Manual

Ca si cum nimic nu ar exista decat pentru a ranii pe ceilalti,ca si cum exercitiul nefiresc_atavism_al sentimentelor ar reprezenta proba finala a fiintei.

t

indragostirea

Iubirea

Adoratia

Obsesia

Ura

Timpul pare a curge dupa un ritm al sau bine stabilit,in afara fiintei mele si a ceea ce reprezinta aceasta.

Pare ca alte norme ale curgerii acestuia il guverneaza .Cu fiecare secunda sufletul meu se apropie mai urias si mai irevocabil de apus,de prabusire si stii si tu vina nu apartine niciunuia dintre noi si totusi amandoura este vorba de forte implacabile ale vietii carora cu oricata ratiune am detine noi universal se dovedesc mai puternice si ne reaminteste ca totusi suntem supusi timpului si ca orice credinta cum ca l-am putea detine nu este altceva decat o amara si cumplita iluzie.

Postura sau mai bine zis impostura mea este aproape de a fi desavarsita.Niciodata dar niciodata nu am fost in postura celui care cere ci intotdeuna am oferit.

Exercitiul cunoasterii

Nebunia cea mai mare a unui barbat este sa alerge dupa fufe crezand ca astfel isi capata rolul de cuceritor si ca isi stapaneste in felul acesta sentimentele si izvorul viu al pasiunii.Nu face altceva decat sa se supuna determinarii organice de a-si imprastia caracterele genetice unei probabilitati cat mai mari de progenituri.

1
Despre valoare iconica a unui chip

Fara indoiala ca “fascienzza”,fascinatia se produce in primul rand pe cale vizuala,ceea ce vezi te atrage ,devine model,termen de comparatie in functie de care iti structurezi criteriile de valoare urmatoare.Iti aminteste de ceva placut,trebuie sa existe undeva pe chipul persoanei iubite o linie moale care sa absolve prin simpla prezenta orice alt defect.Chipul acesteia devine simbol in functie de care persoana fascinata isi structureaza criteriile,deciziile apartenenta la real.Privirea persoanei fascinate devine stralucitoare arsa parca de un foc launtric si deseori se intampla ca tocmai aceasta privire garvida de fascinatie sa fie factorul determinant al indepararii persoanei iubite,caci este o privire de nebun,de alienat ce nu mai participa la lume reala ci la o lume grea,interiorizata ,arsa in focul mistuitor la pasiunii.Devine un chip marcat de boala aceasta noua si veche.Chiar persoana in sine ,indragostitul,nu este altceva decat o inutila jucarie la mila pasiunii arzatoare.

Ce declanseaza aceasta boala,care sunt modurile in care se manifesta,care este tipul de raspuns adecvat pentru a scapa de sub imperiul vrajii?Iata cateva interbari la care ma chinui sa raspund,caci tu,saraca nu ai absolut nici o vina ca am descoperit eu pentru prima a doua oara in viata,desii imi propusesem sa nu o fac niciodata,vulcanul iubirii.

Cum ti-am spus,m-am prabusit pentru o jumatate de an in lectura…si acum imi amintesc de perioada aia febrila de cautari,caci despre cautari era vorba,incercam sa inteleg transformarea bizara a comportamentului O-ei de la sfarsitul acelei de neuitat veri…

nopti uriase pierdute la lumina lanternei sub plapuma,ai mei credeau ca eu dorm…

toate economiile mele imprastiate pe carti,de altfel infernal de ieftine in acea perioada…

febrilitatea cu care incercam sa inteleg distinctia dintre mine si O,stii ea imi spusese odata ca intr-o dimineata s-a trezit pentru prima oara constienta de trupul ei,acoperit de-o muselina rece…si mi-a mai povestit cum s-a zvarcolit timp de-o ora in cearsaful rece,pierduta,fara sa gandeasca,satisfacuta doar de atingerea electrizanta dintre pielea ei fierbinte,si orbitor de alba as adauga eu,si materialul rece satinat…

pana atunci nu privisem niciodata cu atentie trupul meu,doar il foloseam nefiind constient de existenta lui…

a avut loc o dedublare,eram eu persoana M vietuind intr-un corp pe care il percepeam ca exterior mie…stranie senzatie,fantastica indepartare…

cum ti-am spus deja lecturile mele au fost pana mai tarziu foarte heteroclite,in afara lecturilor la care ma supunea Domnul Arion…

nu am gasit raspunsul la nelamurirea mea,ce ne face pe noi atat de diferiti?si iti imaginezi nerabdarea cu care asteptam vacanta de iarna cand Oana urma sa vina la noi…

intre timp am intrat in clasa intai,la cinci ani si patru luni,o experienta stresanta si plina de neprevazut…

daca nu stiai in primele doua clase primare cred eu ca se definesc cu adevarat caracterele de mai tarziu…

asa ca am inceput sa-mi bat toti colegii de clasa si avand in spate experienta Poienitei iti dai seama ca i-am ars pe toti…

mi s-a dus buhul de nebunul claselor primare dupa ce i-am spart capul unuia de-a sasea,realizezi situatia in care au fost pusi ai mei,de altfel per total ciclul primar l-au costat pe tata vre-o 20 de geamuri,trei table,erau nerusinat de scumpe atat atunci cat si acum,si vre-o doua usi si-o banca…

nu puteam fi mutat deoarece in afara de purtarea mea nu tocmai exemplara eram primul la invatatura din clasa si saraca mea invatatoare,dumnezeu s-o ierte -a murit de cancer mamar-,d-na Pielaru a reusit intotdeauna sa-mi scoata media la purtare…

singurul conflict pe care l-am avut cu invatatoarea mea a fost declansat de faptul ca invariabil la orice lectie vroiam sa raspund eu,repezindu-ma la tabla…

iar daca bunii mei colegi aveau parte de Varga,se purta pedeapsa corporala,pentru neatentie si pentru comportament,eu eram gonit de la tabla cu ajutorul acestui instrument…

relatia…(revin cu amintirile)…mea cu O era una in termeni egalitari…o consideram nimic altceva decat cel dintai aliat al meu si ascultatorul perfect…ma apucasem sa citesc Platon- Republica(de altfel lecturile mele au urmat un parcurs bizar,as putea spune ca nu am avut o varsta a lecturii si datorita faptului ca ai mei erau niste anti-intelectuali desavarsiti)si multe nopti le-am petrecut la lumina lanternei sub cortul nostru improvizat incercand sa-descriu statul meu ideal,o utopie fara indoiala,o combinatie ciudata intre democratie si morala crestina…

fara indoiala ca mare parte din idei le si puneam in practica a doua zi in Poienita…

ajunsesem sa detinem Poienita, iar haiduceii se transformasera pe nepusa masa din razboinici crunti in arbitri si judecatori ai celorlalte factiuni…

asta avea sa aduca dealtfel si pierzania noastra…

din Zahana(piata in limba turca)un cartier indepartat al orasului se formase o alta ceata de razboinici , Paunii Noptii , care in nu mai mult de trei zile au distrus sistemul nostru de aliante si ne-au dat intalnire la Conducte(poienita era traversata de magistrala supra-terana de apa calda a orasului)…

am scapat cu greu din inclestare mai ales datorita tintasilor nostri,plini de julituri si cucuie…

tot atunci am renuntat la a mai pune bazele unui stat ideal redevenid o ceata de haiducei salbatici…asta nu stiu cum, dar a intristat-o nespus pe Oana…nu ca n-ar fi participat la fel de aprig la luptele si intrecerile pe care le purtam cu celelalte cete dar era mai mereu posomorata si trista…

tot acum am perceput la ea o oarecare jena in momentul in care ne culcam,intotdeauna se indeparta de mine de parca ar fi dorit sa striveasca peretele de pe latura opusa a patului…

vorbeam din ce in ce mai putin si deseori o surprindeam privindu-ma pierduta de parca nu la mine se uita ci la altcineva aflat imediat in spatele meu…

devenise din ce in ce mai atenta cu mine si incerca sa-mi satisfaca si cele mai nebanuite pofte,nu mai era fata aceea baietoasa si razgaiata pe care o admirasem foarte mult ci devenise o fetita sfioasa…

de altfel prin casa incepuse sa poarte rochii…

atunci mama ne-a despartit si nu ne-a mai lasat sa dormim impreuna…

adormeam foarte greu cu urechea ciulita la zgomotele si fosnetele ce veneau din camera dinspre Balcon unde dormea acum O…

cu doua saptamani inainte de a se termina vacanta ne-am casatorit…la dorinta expresa a O-ei…

Parintii mei ne-au fost nasi iar papusa scofalcita a mamei , de la nunta,copil…

Cand a plecat am fost foarte trist dar fericit de promisiunea Doamnei C. ca vor veni sa petreaca sarbatorile de iarna cu noi…

…in perioada clasei intai tatal meu a avut un accident de munca…oribil care dealtfel aproape l-a mutilat facial(a suportat o operatie rinoplastica ce i-a distrus irevocabil nasul)-nu te gandii la o monstruozitate cat la o cicatrica naspa-…

a facut cunostinta cu o familie de medici ce ne-au devenit buni prieteni de familie…

aveau o fata…O…

poate la fel de razgaiata ca si mine si foarte inteligenta,putin baietoasa de altfel prima oara cand ne-am intalnit parintii nostrii au reusit cu greu sa ne desparta deoarece ne incaierasem pe viata si pe moarte…
(am iesit din incaierare zgariat rau pe fata dar tinand trimufator catave fire de par in mana stanga facuta pumn)

era o fata de o frumusete asexuata cu o privie sagalnica si vicleana de tip Gavroche…mereu pusa pe cearta si de o vointa fara cusur,deosebit de incapatanata…

avea o mobilitate care pe mine ,mai meditativ, ma uluia…

prima noastra intalnire a decurs fara incidente notabile intre reprize extenuante de paruiala si lovituri directe,puternice si fara pic de remuscari…(am fost apoi certati si pedepsiti si de parintii nostri dupa aia,desigur)

dupa ce fiecare si-a marcat teritoriul totul a devenit mult mai simplu…ne-am acceptat ca egali.

cum ti-am zis O era spirt,argint-viu si prima chestie pe care a facut-o a fost sa intre in gasca noastra de haiducei,a batut vre-o trei si in aproximativ cincisprezece minute a fost acceptat ca membru cu drepturi depline,ba mai mult haiduceii i-au spus si parola noastra secreta pe care cu totii jurasem sa o aparam cu pretul vietii…
am intervenit violent la o asemenea tradare si s-a iscat o invalmaseala de chiote , genunchi si pumni din care cu greu am reusit sa iesim…
a fost o vacanta de vara magica…

alaturi de Oana si imaginatia ei vie(gasea cele mai neasteptate solutii in bataliile dese si grele pe care le duceam cu celelalte hoarde de derbedei pentru un teritoriu cat mai extins in Poienita_loc verde de la marginea orasului)am devenit in curand haita lider si orice trocuri,schimburi,jocuri se faceau sub inaltul nostru patronaj…

atunci am capatat primele notiuni de politica,deoarece O care ne era strateg m-a desemnat pe mine Marele Arbitru,iar in conformitate cu noile reguli eu trebuia sa rezolv orice diferend creat intre diferitele factiuni,gasti,hoarde sau republici…

fiind un tintas foarte bun s-a hotarat sa desemnez vinovatul printr-o aruncare de piatra in plan vertical alaturi de cei care aveau ceva de impartit iar cel care avea sa fuga urma sa fie linsat…

linsajul era un fel de gramada fara varf,in care disperata victima era turtita absolut…

in aceasta perioada m-am apucat sa citesc de altfel Organonul lui Aristotel…si pe baza aceasta am creeat cu forta daca era cazul prima republica din Poienita…

presedinte am fost desigur ales Eu ..(ea prefera pozitia mai putin expusa)

in nici un an nu a mai fost o asa armonie in poienita…

ajungeam acasa tarziu(pentru un copil)la opt seara,transpirati si plini de praf dar fericiti…

cred ca asa se nasc dinastiile si autarhiile…

ne tranteam extenuati in pat,in camera mea unde continuam sa vorbim pana cand ne rapunea somnul…

acum am inteles eu distinctia majora intre o fata si un baiat din punct de vedere fizic…

daca eu aveam intotdeauna chef sa mai stam ,ea invariabil la un moment dat se cuibarea in mine,avand mereu grija sa intinda patura ca pe un cort a carui osatura era formata din genunchii ei indoiti,si adormea…

dupa zece-cinspe minute aprindeam lanterna sub patura si o priveam pana cand adormeam si eu…

banuiesc ca ii era frica de intuneric desii niciodata nu ar fi recunoscut-o…d-na C(mama ei)insistase ca O sa doarma cu mine…

invariabil diminetata ea ma trezea dupa ce in prealabil pregatise sandwich-uri…se pricepea al dracu de bine la tot ce tinea de viata practica…

eu care pe vremea aceea eram binecuvantat cu un somn exceptional(spre deosebire de insomnia ce ma macina de vre-o cinci ani)intotdeauna prelungeam sedintele de insistenta(cum le numisem intr-un moment inspirat)pana sfarseam cu laptele,ceaiul pe fata(mama nu zicea saraca nimic de lenjeria pe care trebuia sa o spele foarte des)….

deseori,eu ii magaiam parul aspru si sarmos,mai mereu in neoranduiala pentru a o linistii…avea dese accese de crize atunci cand nu reusea sa-si impuna punctul de vedere(si scrasnea groaznic, din dinti , in somn)…
ii mangaiam…parul…

am numit actul acesta „a mimiri”…

la vie d`un charmant…

Intalnirea mea cu textul scris a fost una fermecata,magica…o lume plina de minunatii mi s-a deschis deodat in fata privirii…

o lume in care puteam face tot ceea ce vroiam,puteam fi oricine voiam…

o lume a libertatii absolute…

dat fiind faptul ca am inceput sa citesc relativ devreme,iar parintii mei se aflau intr-o cu totul alta perspectiva a lumii ,lecturile mele au fost foarte dezorganizate,o structura lucida si logica a gandirii mi-am format relativ tarziu…am fost si mai sunt inca mai mult un om al visului,al idealurilor inalte…un practician al noului,al inovarii…consider ca lumea asa cum este nu ne poate fi indeajuns…ea trebuie imbogatita…precum un fermecat alchimist, aromele nebanuite ale lumii se obtin numai in urma unor eforturi dedicate si fascinate , exerciti epuizante si magice ale dozarilor si amestecurilor succesive…
lumea este atat de ireala pe cat vrem noi sa fie…
lumea este un parfum…

este in ultima masura o reflectare vie si dinamica a nevoii noastre de comunicare…

tot in perioada aceasta a nemasuratelor lecturi mi-am jurat sa nu cunosc niciodata regretul si din aceasta cauza mi-am dezvoltat un aparat propriu(nepatentat)al justificarilor…
si a egoismului absolut…

stii tu ca eu am avut un prieten imaginar…

ciudata si vie imaginatia unui copil de cinci ani…

era viu si de obicei imi indruma deciziile intr-o directie mai intotdeauna gresita,a experimentarii limitelor de suportabilitate ale celorlati…

era un rau…

era un monstru…

il chema Capitanul Fracasee…

stii eu invat franceza de pe la patru ani,am avut un institutor exceptional domnul Arion Apostolescu,una din figurile luminoase ale copilariei mele,un domn in adevaratul sens al cuvantului,foarte batran si foarte in varsta(de la el am invatat a iubii poezia),de o probitate morala desavarsita unul dintre putinii supravietuitori a generatie de aur a perioadei interbelice(iti voi povestii mai tarziu natura reala a relatiei noastre)…
imblanzitor al micului monstru care eram…

revenind la Capitanul Fracasse el m-a determinat sa iau o hoatarare atat de monstruoasa si abominabila si care m-a va definii pentru o perioada foarte lunga de timp(pana prin clasa a opta)…

dealtfel dupa aceea a si disparut(cred ca asta se cheama in psihologie socul sfarsitului imaginarului)…

on y va…je me souviens de tous……..

pan` pe la patru ani am reprezentat cred,pentru parintii mei un fel de ursulet de plus si mai ales un fel de premiu pe care sa-l prezinte mandrii prietenilor lor…

tot cam pana pe la varsta aceasta distinctia intre sentimentele mele si cele ale mamei mele nu exista,ne aflam intr-un fel de empatie absoluta ea ghicindu-mi cele mai ascunse dorinte iar eu stiind fiecare sentiment sau dorinta a ei…

criza,sau mai bine spus ruptura intre noi s-a produs accidental…

eram la tara,la bunici…

casa mea de la tara(cea batraneasca care acum nu mai exista fiind inlocuita de un monstru de vila)se afla situata chiar in centrul satului intre biserica,primarie si dispensar…

ori tocmai in vara aceea s-a mutat in sat un nou medic stomatolog Yldiko,unguroaica focoasa si din cate am aflat mai tarziu oarecum generoasa cu tinerii si salbaticii tarani romani…

avea o fata…

Katy…

tipul clasic de arian,un ten absolut fara pata,alb ,cu buze mereu rosii(culoare intretinuta si de fermecatorul ei tic de a si le musca mai mereu) si niste ochi de-un albastru intens adanc…

fiind singurul copil de provenienta citadina din zona este normal ca Yldiko sa ma considere companionul cel mai potrivit de joaca al fetei sale…

mergeam deseori la garla(asa se spune in zona aceea raului)sa facem baie sau sa urmarim ratele salbatice…

intr-o zi Katy s-a impiedicat de o piatra in timp ce coboram dealul acela parca de-un verde nefiresc de viu(in memoria mea poate inca proaspata)si s-a julit la genunchi…

avea cei mai albi genunchi(usor carnosi si moi)pe care i-am vazut vreodata…

am procedat asa cum proceda si mama cu juliturile mele,i-am cuprins genunchiul ranit in palme si l-am sarutat,oarecum infiorat de gustul sarat-metalic al sangelui ei…

cred ca i-am spus”las c`o sa creasca fata mare!”,asa cum imi spunea si mie mamainlicuind fata cu baiat,desigur)…

„taci!,a suspinat Katy si a facut atunci un gest care m-a marcat profund…
taci…
si a facut atunci un gest care m-a marcat profund…
mi-a apucat mana cu o miscare usoara de mangaiere,atat de fina,si m-a tras inspre apa…
(sau inspre ea?)

stiu ca am inchis speriat ochii si am simtit ceva usor si dulce gadilandu-mi buzele(cred ca asta este senzatia reala a fiecarui prim sarut)…

soarele se reflecta greu in aur si stralucire in undele lenese ale raului si parca pentru un moment mi s-a parut ca totul a inghetat in jur ca intr-o fotografie…

de atunci intotdeauna cand mergeam la tara o cautam acolo la poalele dealului verde reflectandu-se in oglinda de aur a raului lenes al copilariei mele…

ne-am mai sarutat dupa aceea,

de altfel cred ca Yldiko banuia ceva caci de cate ori ma duceam la ele sa o scot pe Katy la joaca imi zambea intr-un fel complice si invariabil imi spune „Sa ai grija de printesa,da Marius?”…

in vara aceea fermecata cred eu ca am pierdut contactul empatic cu mama mea,atunci cred eu ca s-a rupt cordonul de argint al copilariei ce ma tinea legat de lucruri….

sa revenim…

m-am nascut intr-un oras nascut artificial pe baza unei platforme industriale dintr-un targusorprafuit si tipic fanariot…

un oras mutant cu oameni provenind din medii sociale joase,heterocliti si violenti…

la trei zile dupa nasterea mea,atunci cand se spune vin Batranele sa hotareasca destinul noului nascut a avut loc marele cutremur la secolului trecut…

s-ar putea spune ca m-am nascut sub zodia spaimei si a transformarii…

destinul mahnirii si al terorii…

prima mea amintire lucida este un raft alb pe care zacea o idioata si grotesca pisica(nu stiu daca tu stii modelul)din plastic galben al carei corp era un burduf…

scotea niste sunete chinuite si suierate,infioratoare….

imi amintesc uneori ca prin vis carnea frageda si fina,moale si mirosind alb a lapte a mamei mele…si mai ales caldura ei protegiuitoare,modul fantastic in care imi faceam din trupul ei un culcus…

tatal meu era o prezenta masiva,necomunicativa si care mai degraba imi inspira teama,intotdeauna mirosea a incins si a sudoare…

am petrecut primii patru ani incercand si gustand orice obiect al realitatii…

ai sa razi prima tigara am fumat-o la trei ani jumate ce-i drept cu concursul unui pustan de trespe ani de la bloc…

dupa aceea deseori cautam pe strada cate un muc de tigara pe care il depozitam ,precum un caine, osul, in tabloul electric al scarii…

administratorul era mai mereu furios pe pustii care ii umpleau tabloul cu mucuri de tigari si se razbuna pe acestia prin confiscari consecutive ale mingiilor de footbal…

fiind singurul copil la parinti,si mai ales copil nascut la batranete intreg universul familial se invartea in jurul meu…

eram un copil razgaiat si superficial….

Inca o dimineata de rahat,haraii poetul privind cu dispret
mucurile de tigara imprastiate in uriasa scrumiera rosie…

…si mai ales migrena aceasta ce pare a se eterniza
…si mai ales rusinoasa mea lipsa de memorie
…si mai ales…

stai! cum dracu macheama? tremura el…

cum dracu ma cheama?

care este numele meu/cine sunt….

E.V.A.P.
(croncanii El)

endofvaporalchoolicemission…

-lumea betiv/bezmetica paru a se prabusii dintr-o data peste
el,prin el,in el umplandu-i pana la refuz fiecare cotlon la fiintei
cu atrocitati si frica-

sunt totusi o fiinta fragila,se prabusii el pe gresia
tare
si uimitor de rece
de calma…

plangand
razboaiele neincepute,copii ucisi
ai epocii…

sunt totusi o fiinta fragila,
haraii el zgariind disperat
faianta murdara…

E>V>A>P

croncanii EL
stralucind pe marginea cazii
intr-o
lumina aparte…

nu stiu…

sau mai bine nu vreau sa stiu ce vreau…

imi este teama de tine deja mai mult decat de fosta mea profa de latina
dintr-a patra…

o teama stranie , compusa jumatate din adoratie jumate din respect…

nu stiu ce as putea spune sau face in asa fel incat sa nu te supar…

desii cred ca numai prezenta mea singura este de-ajuns sa te irite si sa te
enerveze…
o pozitie foarte naspa, asta a mea…

pe de o parte teama mea launtrica si de nezdruncinat de sentimente si de tot
ce poate aduce cu sine estetica vie si bolnava a unei iubiri…

frica de pierdere si disipare a fiintei , de renuntarea la tot ce este mai viu
si mai adanc in fiinta mea , la tot ceea ce reprezinta fiinta mea din punct de
vedere rational , o renuntare la sufletul meu mai mereu viu si mirosind a
curiozitate si cunoastere conceptuala , pemntru cel ce am fost in urma cu
foarte multi ani…

te iubesc si nu te pot iubii in acelasi timp…

cumplit si obositor paradox nu crezi?…

obositor si inutil atat pentru mine cat si pentru tine…

nu vreau si nu am vrut niciodata sa-ti creez vre-un tip de discomfort , insa
intr-o lume hada si alienanta in care orice dragoste vie si libera , lipsita
de echivocul sexualismului atroce si al tehnicilor absurde ale negocierii ,
trocului si manipularii , o lume in care tinerii renunta din ce in ce mai des
la esenta vie si beata a parcurilor mereu extatice de miros si verde , devine
un monstru inutil si chiar uneori absurd…

nimic mai ciudat decat sa nu mai respectam vietatea asta numita sentiment si
suflet , atat de instrainati noua insine suntem in zilele acestea ale Imaginii
si Seductieie , incat atunci cand ceva viu si bland se misca in noi suntem
speriati si chiar ingroziti…

exista pana mai nu demult relatii de dragoste platonica intre doi oameni si
aceasta parea un lucru normal…

insa nu si astazi cand intre doua persoane de sex diferit totul trebuie sa
coboare in bestiar si in arderea sexuala a fiintei…intr-o pasiune
mistuitoare si violenta ce trebuie neaparat mistuita…

nu stiu cum dracu s-a ajuns la asta si nu pot intelege oamenii acestia din
jurul meu care , mai mereu cu ochii goi se lauda cu fecioarele (intotdeauna
nenumarate ) pe care le-au insulitat…dar al caror nume ai sa razi deseori
l-au si uitat…

fara indoialal ca desele mele reverii la vederea chipului tau , nu fac decat
sa inrautateasca o situatie si asa neclara si intr-o oarecare masura
inspaimantatoare , sa-l vezi pe ochelaristul ala cu un comportament bizar si
violent balosind cu o privire moale de meduza la fiecare miscare a ta fara
indoiala ca nu este un spectacol pe cinste…

si fara indoiala ca nici o fata intreaga la minte nu si-ar dorii asta…

dar vezi tu , EU SUNT UN TIMID , o sa razi , dar asta sunt uin apropierea ta,
cel mai idiot si timid copil de noua ani , varsta la care am refuzat rational
si pe deplin constient maturizarea mea sentimentala…

nu conteaza ceea ce stiu , nu conteaza fostele mele relatii , intotdeauna
superficiale si manipulative, nu conteaza nici macar sensibilitatea mea
sporita , nu mai conteaza nimic…

SUNT BLOCAT>>>

ca o tampita de drosophila melanogaster leganadu-se hai-hui si idiotic-inocent
in panza unui crud paianjen…

mi se inclesteaza maxilarele , si incep usor , usor din ce in ce mai ferm si
mai convins sa ma dipretuiesc pe mine , pentru lasitatea -pe care intotdeauna
am urat-o- , pentru teama-pe care intotdeauna am dispretuit-o-, pentru
timiditatea-de care intotdeauna am facut misto-, pentru sentimentul-de care
intotdeauna m-am temut cel mai mult- , si sa injur…

O Reactie Intradevar MATURA, n-am ce zice…

dupa principiul firesc si obtuz , noi nu suntem de vina ci ceilalti sunt de
vina…
deci care va sa zica , nu sunt eu de vina pentru ceea ce mi se intampla ci tu
, nu eu sunt cel timorat si dominat de tine , ci intr-un mod nestiut , pervers
si insinuant tu esti cea care determina in mine atari reactii…

TU ESTI DE VINA!”

eu sunt inocent ca un ghiocel proaspat rasarit din iarna , ca o gazela moale
sub gura cruda a unui nestiut si salbatic leu ,ca un ibis prabusindu-se in
mare …

si astfel iacata ca in afara oricarei credinte a mea personale cum ca as fi
capatat in timp un dram de intelepciune ma gasesc pe mine reactionand ca cea
mai perversa si insignifianta fiinta umana…

asta tine de instinctul de supraviatuire si de respectul de sine, o alta bomba
specifica acestei futile si inutile conditii umane…

acestea fiind spuse voi revenii la fiinta fictiva , de unde nu exista riscul
niciunei tandre injuraturi , dar nici a unei idioate si inutile sperante…

Dante a spus pe undeva „Lasati orice speranta, voi cei care intrati!” , cred
ca se referea la ceea ce mi se intampla mie…

ma rog asa o fi…

strigatul bland al raului iubitor

unu
Ka o panza…
Doua fluide rosii,
rasucindu-se…
Rasucindu-se…
Aripi kalde,piele
intinsa in zbor…
Plutire ,aer,
sange
si suflet…
Aer!
Aripi stralucind
intr-un misterios
kontra-timp,
prizionier al sekundei,
kaptiv intr-o zbatere…
Iubita!
Un vis?
O sine-ucidere.

doi
Eu sunt o umbra
mirosind a pietre…
Tu esti un fir
de iarba…
Invatand ploaia
sa rada…
Eu o indepartare,
tu o distanta…
Intre noi un vis.
Sti tu ka zidul
este o rutina
a fricii?
Ka numai impreuna
putem
respira prin aer.

motto:

„hai mai bine sa ardem o banca ,hai mai bine sa dam foc unui cort , mai bine sa fim liberi decat sa experimentam vieti de imprumut intr-un oras al gravelor erori…”

„La Epava”
imi amintesc de o inmiresmata noapte sub clar de luna …
in vama…
ascultand iron maiden…
si band vodka…

de mangaierile tandre pe care ti le-ar fi oferit…

un oarecare Romeo…

un oarecare Don Juan cu scoala profesionala…

te priveam intens,un usor amuzament fluturandu-mi pe buze…

nu reactionai,erai sau vroiai sa fii insensibila…

literalmente ma cacam pe mine de ras…

Romeo insista…iar ranjetul meu se adancea direct proportional cu insistentele acestuia…

nu-i asa ca viata este o curva?…
ca noi am evadat din oras pentru minunatul trib ce am devenii in afara structurilor sociale construite in marile orase,aici la malul marii …
ca mirosim a libertate si a ura…
a iubire si a dulce blanda anarhie?…

Ia o gura de bere!

…….

„sleeping on the beach”

stii ca se poate murii din dragoste?….

in china antica erau foarte dese cazurile,oarecum suicidale de morti din dragoste…

se intindeau,indragostitii,pe pat si refuzau sa manance pana mureau…

de-aia exista si o lege ciudata,mai mult cutuma,nescrisa,ca persoana care se indragostise sa fie satisfacauta intr-un fel sa altul de cel ce constituia obiectul dragostei,indiferent de statusul marital al celei din urma…

asta ducea la o oarecare promiscuitate, nu crezi?

vrei sa ma saruti in seara asta aici printre focuri?

……

„Palatul meu este un cort de imprumut”

nu rezist psihic…
oricat as incerca…
oricat m-as straduii…
sunt o fiinta slaba,a fucked junky…
si chestia asta ma Oftica…
am construit un cort alternativ al tau pe care il voi umple pana la refuz…pana se va prabusii plaja asta plina pana la refuz de oameni experimentand libertatea cu toate cacaturile pe care as fi vrut sa ti le spun…
zi si tu,nu-i asa ca sunt de tot rahatul????
🙂

unpaduche,ocapusa,olipitoare,unlichen,omazga….

ha?ha?ha?ha?

tine-ma in brate sa nu mor singur.

……

„si chiar visez”

am vrut eu sa o cred,dar iata ca dupa mai bine de doisprezece ani vointa mea este infranta pentru a doua oara intr-un mod rusinos,si incep sa ma intreb daca nu cumva aceasta devine o constanta a vietii mele…prabusirea in pasiune…lupta uriasa ce se da intre luminoasa ratiune si betia carnala si instinctiva a dragostei…

asta este!

sunt nascut pentru o lupta atroce si duala intre doi monstri perversi…gandirea metafizica si fluxul sangvin…

hai,sa nu ne mai scriem…
hai sa ne iubim in vama…

hai tu sa ramai acolo undeva bine cuibarita in sufletul meu…

ti-am gasit un inlocuitor…
pervers ca o lumina…
o libertate de a mi te amintii aici printre cutii de bere si oameni adormiti in fiecare rasarit lucid din vama…

ce inventie minunata acest intai mai nostalgic si adolescentin…in care poti fi tot ceea ce vrei si cand vrei…
ai o tigara?

…..

„emmo style”

vama este plina de emmo , smenari, smecheri,copii cu ochii goi si janadarmi…
acesta este un lucru bun…
concert drum-and-base,muzica minimall,house…
si la Epava Marlyn Manson…

hahahahahahaha…

e bine!e minunat!la vara o sa ma duc la 1 Mai.

CE CURU MEU AM AJUNS???????