Carnavalul a început
Munţi maiestuoşi plutesc
La marginea privirii
Şi ploile îmi spală chipul…
/

Ah, tu stea canopus
Atâtea umbre rostind
Sub fruntea ei de mărgean,
Ah, tu fluviu de oase
Plutindu-mi indecent restul ăsta
De inimă goală…
/
Unde este ea să îmi umple fiinţa
De vise
Şi mâinile cu pielea ei de alabastru şi cleştar,
Cel mai fin şi translucid din lume
Şi mările nordului
Şi oceane ale înţelepciunii
În privirea ei gravidă de câtă
Dragoste se poate cuprinde în lumea aceasta…
/
Închide-ţi ochii.