Poezia chineză are o istorie bogată și diversă, care se întinde pe mii de ani. A fost o parte integrantă a culturii și literaturii chineze, cu poeți noti precum Li Bai, Du Fu, Wang Wei și Su Shi. Cea mai veche poezie chineză datează de la Shijing, sau Cartea Cântecelor, care conține peste 300 de poezii care au fost compuse între secolele XI și VII î.Hr.

Aceste poezii au fost scrise într-un stil simplu, direct și au fost menite să fie cântate sau scandate. În timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), poezia chineză a atins epoca sa de aur, poeți precum Li Bai și Du Fu creând unele dintre cele mai celebre opere din literatura chineză. Poezia Tang a fost caracterizată prin calitatea sa lirică, utilizarea metaforei și temele naturii, dragostei și criticii sociale. În dinastia Song (960-1279 d.Hr.), forma ci a poeziei a devenit populară. Ci este un tip de poezie lirică care folosește o structură fixă ​​și adesea include cuplete rimate. Cel mai faimos poet ci al acestei epoci a fost Su Shi. În dinastia Yuan (1279-1368 d.Hr.), forma qu a poeziei a devenit populară. Qu este un tip de poezie narativă care este cântată sau rostită. Yuan qu avea adesea un ton comic sau satiric și se ocupa de viața de zi cu zi și probleme sociale. Poezia chineză a continuat să evolueze și să prospere în epoca modernă, poeți precum Xu Zhimo și Bei Dao câștigând recunoaștere internațională pentru munca lor. Astăzi, poezia chineză este încă o parte importantă a culturii și literaturii chineze, cu noi poeți și stiluri care apar tot timpul