Mesopotamia este cunoscută ca leagănul civilizației și este considerată a fi unul dintre cele mai timpurii centre ale dezvoltării culturale umane. Poezia mesopotamiană este o tradiție bogată care datează din cele mai vechi timpuri și a influențat poezia multor culturi de-a lungul istoriei. Poezia mesopotamiană este de obicei împărțită în trei categorii: imnuri, epopee și bocete. Imnurile erau cântece religioase care lăudau zeii și erau adesea interpretate în temple. Epopeele erau poezii narative lungi care spuneau povești despre fapte eroice, cum ar fi Epopeea lui Ghilgameș. Plângerile erau cântece jale care exprimă tristețea sau plângerea, adesea asociate cu riturile funerare. Poezia mesopotamiană a fost în primul rând orală în tradiție și a fost transmisă de-a lungul generațiilor prin gură în gură. A fost adesea însoțită de muzică și dans și a jucat un rol important în ceremoniile religioase și culturale. Poeții mesopotamieni au folosit o varietate de dispozitive literare, cum ar fi metafora, comparația și repetiția, pentru a spori frumusețea și puterea cuvintelor lor. Unii dintre cei mai faimoși poeți mesopotamieni includ Enheduanna, o mare preoteasă și poetă care a trăit în secolul 23 î.Hr. și poetul și scribul akkadian, Shubshi-meshre-Shakkan. Lucrările lor au supraviețuit până în zilele noastre și oferă o privire fascinantă asupra bogatei moșteniri culturale a Mesopotamiei antice.