Poetica efemerității se referă la expresia artistică a efemerității, impermanenței și efemerității. Este o abordare creativă care subliniază frumusețea și semnificația lucrurilor care sunt trecătoare, trecătoare și nepermanente. Această abordare poate fi văzută în diferite forme de artă, cum ar fi literatură, poezie, arte vizuale, muzică și spectacol. În literatură, de exemplu, poetica efemerității poate fi exprimată prin utilizarea imaginilor și a metaforelor care evocă un sentiment de efemeritate și impermanență. În mod similar, în artele vizuale, artiștii pot folosi materiale temporare, cum ar fi nisip, gheață sau lumină, pentru a crea instalații sau spectacole temporare. Poetica efemerității poate fi găsită și în muzică, unde este exprimată prin utilizarea instrumentelor și a sunetelor care evocă un sentiment de efemeritate și impermanență. În arta performanței, artiștii pot crea lucrări trecătoare și temporare care sunt menite să fie experimentate în momentul de față și apoi să dispară. În general, poetica efemerității celebrează frumusețea și sensul lucrurilor care sunt temporare și trecătoare, amintindu-ne să apreciem momentul prezent și efemeritatea vieții înseși.