Temporalitatea poeticii se referă la modurile în care timpul este reprezentat, experimentat și manipulat în poezie. Poezia joacă adesea cu timpul, încorporând tehnici precum repetiția, fragmentarea și schimbările temporale pentru a crea experiențe temporale complexe pentru cititor. De exemplu, o poezie poate folosi repetarea pentru a crea un sentiment de timp ciclic, sugerând că istoria se repetă în mod constant. Alternativ, o poezie poate folosi fragmentarea pentru a sugera un moment prezent fragmentat și dezarticulat, în care timpul este trăit ca haotic și dezorientator. Poezia poate folosi, de asemenea, schimbări temporale, cum ar fi flashback-uri sau flash-forward-uri, pentru a perturba timpul cronologic și pentru a crea o experiență temporală mai stratificată sau complexă. Jucându-se cu timpul în aceste moduri, poezia poate evoca o serie de emoții și idei despre natura timpului, memoriei și istoriei.