Temporalitatea poeticii se referă la felul în care poezia se implică în timp, atât în ​​ceea ce privește compoziția, cât și receptarea. Poezia folosește adesea diverse temporalități pentru a crea sens, a evoca emoții și a transmite un sentiment al experienței umane. Un aspect al temporalității poeticii este utilizarea limbajului și a structurii pentru a crea un sentiment de timp în poezia în sine. Poeții pot folosi tehnici precum metrul, rima, repetiția și imaginile pentru a crea un flux ritmic careimită trecerea timpului sau natura ciclică a lumii naturale. Un alt aspect al temporalității poeticii este modul în care poezia se implică în istoria și trecerea timpului. Poeții se pot baza pe evenimente, figuri și mișcări istorice pentru a crea un sentiment de continuitate și conexiune între trecut și prezent, sau își pot folosi munca pentru a contesta sau submina narațiunile dominante despre istorie și memorie. În sfârșit, temporalitatea poeticii cuprinde și modul în care poeziile sunt trăite și interpretate de cititori de-a lungul timpului. O poezie poate rezona diferit cu cititorii în funcție de contextul istoric și cultural în care este citită și poate continua să evolueze în sens și semnificație în timp