Masculinitatea a fost declarată, în ultimele decenii, fie periculoasă, fie depășită, fie „în curs de reconfigurare”. Ca orice lucru incomod, a fost trimisă la reeducare, apoi la terapie, apoi la muzeu. Între timp, s-a pus un afiș elegant pe ușă: „Închis pentru renovare morală”. Numai că renovarea s-a făcut cu glet emoțional și planuri desenate de oameni care n-au ridicat niciodată un zid.
Rezultatul? O specie masculină debusolată, prinsă între caricatura brutei și holograma bărbatului sigur, neutru, inofensiv. În acest peisaj, „reconstrucția” a devenit un cuvânt suspect, confiscat de pseudo-științe blânde și mitologii terapeutice cu certificare rapidă. Așa că să facem ce nu se mai face: să ne uităm antropologic, fără scuze, fără muzică ambientală.