m-aş spăla în
fiecare dimineaţă
de urma săruturilor ,
a mângâierilor ,
a zâmbetelor…

până îmi dă sângele ,
până la carne ,
până la oase…

aici in universul orbitor
de simplu
al porţelanului
şi reflectării sterile ,
de câte ori mă trezesc
imi zgârii faţa cu unghiile,
îmi smulg limba ,
îmi scot ochii…

pentru a nu-mi mai amintii…

pentru a nu-mi amintii…

de aerul tare
şi atât de îndepărtat
de deasupra colţilor metalici
şi stranii ai
antenelor t.v.