Unu: reveria

Este uneori îndeajuns un schimb de priviri cu celălalt pentru a-ţi simţi sufletul furat, pentru a simţi cum ceva din tine este în El. Căutarea disperată pentru împlinirea finitei se manifestă exterior ca o afazare, ca reverie.

Doi: posesia

Nevoia de celălalt se manifestă absolut, dureros, pierderea uriaşă pe care o resimţi trebuie cumva refăcută. Ajungi astfel să posezi imaginea celuilalt ca pe o comoară secretă.

Trei: fascinaţia

Unul dintre cei doi se află sub vraja celuilalt, unul dintre cei doi este în prima fază dominat, celălalt fiind dominatorul. Nevoia de chipul celuilalt, suferinţa dulce a lipsei acesteia este aşa-zisa fascinaţie.

Patru: comunicarea

Abia după aceea intervine comunicarea iar cei doi devin parteneri cu drepturi egale în cadrul relaţiei, aceasta numai în fericitul caz în care dominatul ştie să-şi impună voinţă şi statutul de fiinţă în nevoie.