Tată ai spus:

nu mânca nucidin curtea bunicilor de hârtie

nici castane ,

dar mai ales

nuci să nu mănânci!

atunciam visat un nuc.

și fără să îmi deschidă ușa

și nici măcar

ea să mă privească

Tu mi-ai zâmbit îndepărtat

parcăîn alergare:

În afara ferestrelor

doar albastrul poate supraviețui,

inimii.…

“și mai ales să nu mănanci nucidin curtea bunicilor”…

Și da,

doar atunci am visat

Un nuc,

Crescându-mi în îmbrătisare

Sub albastrul intens

Cu miros uscat de castane.

Plutesc cărți pe spatele tau,

mi-ai spus,

cărți ruginii amare

ca toamna aceasta a unui nuc

singur și plutind în visare.

Agățat ca un semn de carte.

îți amintești?

?