Poezia babiloniană se referă la operele literare produse în Mesopotamia antică, în special în perioada Imperiului Babilonian (cca. 1800-1600 î.Hr.). Aceste poezii au fost scrise în scriere cuneiformă petăblițe de lut și erau adesea recitate cu voce tare de poeți sau muzicieni profesioniști. Cele mai faimoase exemple de poezie babiloniană sunt Epopeea lui Ghilgameș, un poem narativ mitologic despre căutarea nemuririi a unui rege-erou și Enuma Elish, un mit al creației care spune povestea victoriei zeului Marduk asupra forțelor haotice ale lui Tiamat și stabilirea ordinii în cosmos. Alte poezii babiloniene includ cântece de dragoste, bocete, imnuri și ode către zei. Multe dintre aceste lucrări au fost scrise în sumeriană, limba civilizației anterioare care a precedat Babilonul și au fost traduse mai târziu în akkadiană, limba babilonienilor. Poezia babiloniană reflectă cultura și valorile Mesopotamiei antice, cu teme precum importanța regalității, puterea zeilor și fragilitatea vieții umane. Frumusețea și complexitatea acestor lucrări continuă să inspire cercetătorii și cititorii de astăzi.