Există o formă nouă de iluminare în care omul își deschide Facebook-ul ca să demonstreze că Facebook-ul este controlat de o conspirație, intră pe YouTube ca să urmărească un videoclip despre manipularea globală, caută pe Google dovezi că Google manipulează lumea, folosește WhatsApp pentru a trimite prietenilor un mesaj despre pierderea suveranității naționale și, după ce își verifică existența pe Instagram, își declară independența față de sistem cu satisfacția unui Robinson Crusoe care tocmai a descoperit că insula lui are Wi-Fi.
În această splendidă comedie a suveranității digitale circulă liste care îți explică cine deține marile platforme ale lumii și, după ce înșiră Facebook, Instagram, WhatsApp, Google, YouTube, TikTok, Tinder, Pornhub, Netflix, Amazon, OpenAI, Anthropic, Palantir și jumătate din industria culturală occidentală, ajung la concluzia supremă: dacă în biografia unora dintre oamenii aflați în poziții de conducere apare faptul că sunt evrei, atunci ai descoperit explicația lumii.
Este o metodă de cercetare formidabilă prin simplitatea ei.
Nu mai trebuie să înțelegi acționariatul. Nu mai trebuie să urmărești structura voturilor. Nu mai trebuie să studiezi fondurile de investiții, consiliile de administrație, clasele de acțiuni, mecanismele de control corporativ, fuziunile, drepturile de vot, legislația antitrust, piețele de capital, infrastructura tehnologică sau lanțurile globale de proprietate.
Ajunge să cauți religia omului.
Apoi ai rezolvat capitalismul.
Marx poate pleca acasă.
Adam Smith își poate închide magazinul.
Weber își poate pune manuscrisele în sertar.
Avem Google.
Iar Google, după cum știm, este uneori folosit pentru a căuta Google.
Aici apare una dintre marile performanțe intelectuale ale conspiraționismului contemporan: transformarea unei realități complicate într-o poveste suficient de simplă încât să poată fi înțeleasă fără să fie studiată. Lumea corporativă este enormă, fragmentată, concurențială, contradictorie, plină de interese divergente, conflicte juridice, fonduri, acționari, manageri, piețe și organisme de reglementare. Conspiraționismul ia această junglă și o transformă într-o diagramă morală de grădiniță.
Acolo sus sunt „ei”.
Aici jos suntem „noi”.
Și între cele două există internetul, care este simultan instrumentul prin care „ei” ne controlează și instrumentul prin care noi am aflat că „ei” ne controlează.
Este o situație aproape poetică.
Omenirea a inventat cea mai mare rețea de comunicare din istorie și a folosit-o pentru a demonstra că omenirea este manipulată.
Un om postează pe Facebook că Facebook-ul manipulează oamenii.
Altul distribuie pe WhatsApp articolul despre faptul că WhatsApp este controlat de cineva.
Al treilea intră pe YouTube pentru a explica de ce YouTube spală creiere.
Al patrulea folosește Google ca să găsească „adevărul pe care Google nu vrea să-l știi”.
Iar algoritmul privește totul cu satisfacția unui ospătar care a descoperit că oamenii comandă singuri desertul.
Acesta este primul mare paradox al suveranistului digital: vrea independență față de sistem, dar sistemul îi furnizează chiar infrastructura prin care își exprimă independența.
Al doilea este și mai frumos.
Omul care pretinde că vede conspirația globală are nevoie ca lumea să fie foarte simplă.
El nu studiază structura proprietății pentru a înțelege capitalismul digital. Caută o caracteristică personală comună între câțiva oameni și o transformă în cauză universală.
Este aceeași eroare logică pe care o putem vedea într-un laborator de școală atunci când un elev observă că două plante cresc mai repede și declară că „soarele le-a spus să crească”.
Corelația devine cauză.
Coincidența devine plan.
Apartenența devine comandă.
Biografia devine infrastructură.
Iar omul poate pleca acasă mulțumit: a descoperit Marele Secret.
Numai că există o problemă microscopică, aproape nepoliticoasă: a fi evreu nu este o structură economică.
A avea o anumită religie, origine familială sau identitate culturală nu explică automat acționariatul unei corporații, strategia unei platforme, deciziile unui consiliu de administrație sau comportamentul unei piețe.
Dacă CEO-ul unei companii este evreu, compania nu devine o instituție religioasă.
Dacă CEO-ul este creștin, compania nu devine biserică.
Dacă este ateu, compania nu devine filozofie.
Dacă este budist, nu apare lotusul pe server.
Capitalul are o proprietate mult mai plictisitoare: urmărește bani, control, randament, poziție strategică și putere economică. Este suficient de cinic pentru a nu avea nevoie de teologie.
Aici conspiraționistul se lovește de o realitate aproape ofensatoare prin banalitatea ei: capitalismul poate fi explicat, în foarte multe situații, prin capitalism.
Este nevoie de mai multă muncă pentru a înțelege asta.
Trebuie să citești rapoarte financiare.
Trebuie să vezi cine are drept de vot.
Trebuie să urmărești fondurile.
Trebuie să înțelegi diferența dintre acționar majoritar, acționar cu drepturi speciale, fondator, CEO și președinte executiv.
Trebuie să vezi cine controlează efectiv o companie și prin ce mecanism.
Trebuie să accepți că o companie poate avea sute de mii de acționari și că „proprietarul” singular este adesea o ficțiune jurnalistică.
Este infinit mai greu decât să scrii după numele unui om: „evreu”.
Și infinit mai puțin spectaculos.
Conspirația are însă nevoie de spectacol.
Ea nu poate supraviețui fără senzația că ai descoperit o ușă secretă în spatele realității. De aceea asemenea liste amestecă deliberat lucruri de natură complet diferită: proprietate, conducere, fondare, participare la capital, influență, identitate personală și chiar simpla asociere profesională.
În aceeași oală intră CEO-ul, fondatorul de acum două decenii, un acționar, un fost director, un președinte de consiliu, un investitor și cineva care a avut cândva o funcție.
Rezultatul arată spectaculos.
Ca orice salată în care ai pus și statistica, și zvonul, și prejudecata.
Apoi lista trece triumfal de la rețele sociale la dating, de la dating la pornografie, de la pornografie la televiziune, de la televiziune la streaming, de la streaming la Amazon, de la Amazon la inteligență artificială și de la inteligență artificială la Palantir.
Este o călătorie prin civilizația contemporană făcută cu o singură busolă.
Religia.
Dacă aceeași metodă ar fi aplicată oricărei alte categorii, rezultatul ar deveni instantaneu absurd. Ai putea construi liste despre companii conduse de oameni creștini, musulmani, hinduși, atei, agnostici sau oameni care au mâncat sarmale în copilărie. Ai putea apoi pretinde că ai descoperit „rețeaua globală a sarmalelor”.
Odată ce accepți regula, orice coincidență poate deveni conspirație.
Asta este partea cu adevărat primejdioasă.
Pentru că prejudecata modernă nu mai are nevoie de ura explicită a străzii. Poate veni ambalată în Excel.
Are coloane.
Are bullet points.
Are procente.
Are săgeți.
Are emoji.
Are capturi de ecran.
Are chiar și tonul sobru al unei investigații.
Este estetica pseudo-documentului.
„Am făcut cercetare.”
Această propoziție a devenit una dintre marile formule magice ale internetului. Oamenii spun „am făcut cercetare” după ce au deschis paisprezece pagini, au citit titlurile, au copiat trei paragrafe și au găsit cinci persoane care confirmă exact ceea ce voiau să creadă înainte de a începe cercetarea.
Este o nouă formă de magie simpatică: dacă ai suficientă informație în jurul unei prejudecăți, prejudecata începe să semene cu adevărul.
Și atunci apare suveranistul, înarmat cu telefonul său fabricat într-un lanț global de producție, conectat la servere globale, folosind sisteme de operare americane, aplicații americane, motoare de căutare americane și platforme globale, pentru a denunța globalizarea.
Este minunat.
Omul își proclamă independența față de Occident de pe un dispozitiv care este una dintre cele mai sofisticate creații ale capitalismului global.
Își denunță corporațiile americane pe Facebook.
Își anunță boicotul față de tehnologia occidentală pe WhatsApp.
Distribuie un videoclip anti-globalist pe YouTube.
Caută „cum să renunț la sistem” pe Google.
Apoi intră pe TikTok să vadă câte vizualizări a primit.
Suveranitatea a devenit o notificare push.
Și aici începe partea filosofică.
Omul contemporan are nevoie disperată să creadă că se află într-o poziție specială în univers. Vrea să fie unul dintre cei care „știu”. Vrea să fi ieșit din peșteră în timp ce restul populației încă privește umbrele. Vrea să creadă că presa minte, universitățile ascund, instituțiile conspiră, oamenii obișnuiți dorm, iar el, după două ore pe Telegram, a primit revelația.
Aceasta este mistica modernă.
Altădată, omul căuta iluminarea în mănăstire.
Astăzi o caută în secțiunea de comentarii.
Altădată, profetul cobora din munte.
Astăzi apare într-un podcast de trei ore.
Altădată, inițierea presupunea ani de disciplină.
Astăzi presupune un cont verificat și o cameră bună.
Iar marele ritual este distribuirea.
„Dați mai departe.”
Formula magică prin care o opinie devine adevăr.
Adevărul nu mai trebuie demonstrat.
Trebuie multiplicat.
În acest univers, numele unor oameni devin talismane negative. Dacă găsești suficient de multe nume și le pui unul sub altul, ai senzația unei rețele. Faptul că oamenii apar în aceeași listă devine dovadă că există o relație între ei. Relația poate fi pur și simplu profesională, economică, juridică sau accidentală. Pentru conspiraționist, însă, coincidența are întotdeauna intenție.
Universul îi trimite semnale.
Algoritmul îi confirmă.
Prejudecata îi explică.
Iar el se simte genial.
Poate că adevărata tragedie a acestor liste este tocmai aceea că pornesc uneori de la lucruri reale. Da, marile companii tehnologice au putere enormă. Da, concentrarea proprietății și a infrastructurii digitale ridică probleme serioase. Da, platformele pot influența comportamentul, distribuția informației și formarea opiniei publice. Da, există monopoluri, oligopoluri, conflicte de interese, practici comerciale discutabile și probleme de transparență care merită cercetate.
Dar pentru a studia aceste probleme trebuie să renunți la basmul care îți oferă explicația gata făcută.
Trebuie să te uiți la bani.
La contracte.
La algoritmi.
La legislație.
La lobby.
La acționariat.
La monopol.
La infrastructură.
La date.
La publicitate.
La putere.
Acolo se află povestea adevărată.
Este mai urâtă, mai complicată și infinit mai interesantă decât o conspirație etnică.
Pentru că atunci descoperi ceva mult mai inconfortabil: sistemele de putere nu au nevoie de o etnie comună pentru a funcționa. Au nevoie de interese comune.
Iar interesele comune pot traversa religii, naționalități și ideologii cu o eficiență remarcabilă.
Banii au această formidabilă calitate ecumenică.
Nu întreabă în ce ai crezut înainte să intri în ședință.
Întreabă cât valorează acțiunea.
De aceea, dacă un suveranist dorește cu adevărat să știe „ce folosește”, poate începe cu lucrurile serioase: cine deține infrastructura, unde sunt serverele, cine controlează datele, cine stabilește regulile algoritmice, cine face profitul, cine finanțează lobby-ul, cine cumpără concurența, cine beneficiază de reglementare și cine poate fi sancționat.
Asta ar fi o investigație.
Restul este genealogie de Facebook.
Și poate că ar trebui să-i spunem omului care distribuie asemenea liste un lucru simplu: dacă vrei să fii suveran, începe prin a fi suveran asupra propriului raționament.
Pentru că cea mai ușoară formă de manipulare este să-i oferi omului exact povestea în care vrea deja să creadă.
Iar cea mai sofisticată formă de prejudecată este aceea care vine cu bibliografie imaginară, procente aproximative, sigle corporative și aerul grav al unei investigații.
În rest, avem de toate.
Facebook.
Instagram.
Google.
YouTube.
TikTok.
Amazon.
AI.
Dating.
Streaming.
Știri.
Pornografie.
Algoritmi.
Și milioane de oameni care se plimbă prin această catedrală gigantică a capitalismului digital, convinși că au ieșit din sistem pentru că au găsit o conspirație în interiorul lui.
Stau pe platforma pe care o denunță.
Folosesc tehnologia pe care o suspectează.
Consumă informația pe care pretind că au demascat-o.
Și, după toate acestea, se uită în oglindă și se văd rezistența.
Poate că oglinda aceea este singurul algoritm pe care încă nu l-au suspectat.
Deși, dacă îi dăm puțin timp, vor descoperi probabil că este evreiască.