uimirea este o formă afectivă, personală de putere

stau aşezat, cu grijă
pe micul covoraş 

persan,
pentru a nu fi 
în bătaia vântului… 
de jur-împrejur, pereţi,
ferestre, podea,
un pescăruş.

Natură moartă, un măr,

o tijă de floare,
o pereche de ochelari
moi, cu ramă. 
Îmi închipui
o mare verde plutind
în spatele ochiului de aur,
şi umerii tăi goi
culisând aerul
dintre două pauze…

imaginez sărutul,

sărutându-te,
aici pe micul covoraş roşu,
şi persan
din interiorul
frunţii mele.

Lasă un răspuns