Astăzi vă voi prezenta un bun prieten care tocmai a plecat pe Camino de Santiago de Compostela intr-o excursie interioară, Costel Stancu (n. 2 mai 1970, Vânju Mare, Mehedinți) este un poet român contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Timișoara), stabilit la Reșița din copilărie.
O particularitate a biografiei sale este că a lucrat ca agent de poliție în cadrul Serviciului Criminalistic al IPJ Caraș-Severin până la pensionare, fiind adesea cunoscut în presă drept „polițistul-poet”.
Activitate literară
A debutat în 1988 în revista Semenicul din Reșița și este membru activ al Cenaclului Literar „Semenicul”. De-a lungul carierei sale, a publicat peste 15 volume de versuri și epigrame și a fost inclus în numeroase antologii de poezie românească.
Volume publicate:
• Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
• Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
• Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997.
• Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998.
• Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000.
• Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001.
• Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002.
• Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003.
• Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
• Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009.
• Evoluți@ umană, epigrame, Editura Tim, Reșița, 2009.
• Risipitorul de hîrtie, Editura Tim, Reșița, 2015.
• Ochiul din palmă, antologie, Editura Mirador, Arad, 2017.
• Hoțul de ferestre, Editura Mirador, Arad, 2019.
• La therapie de la chute dans le vide, (traduit par Amalia Achard), Editions Stellamaris, Brest, France, 2019.
• Noaptea creioanelor lungi, Editura CDPL, București, 2022.
• Sanatoriu de boli necunoscute, antologie, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2023.
• Testament pe un geam aburit / Testament on a Fogged Glass (reducere de Radu A. Cernătescu), Editura Junimea, Iași, 2023.
• Zarurile au fugit de acasă / Los dados huyeron da casa (traducere de Adina Alexandrescu), Editura Hoffman, Caracal, 2024.
• Liniștea e un dar de la greci, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2024.
Stilul său este marcat de o poezie reflexivă, adesea ironică sau existențialistă, colaborând de-a lungul timpului cu reviste culturale importante din țară (România Literară, Luceafărul, Orizont, Convorbiri Literare, Poesis).
Poezia lui Costel Stancu este un spațiu al interogațiilor existențiale, al introspecției și al unui umor fin, adesea dublat de o nuanță de amărăciune sau ironie metafizică. Departe de a fi influențată direct de profesia sa de fost criminalist, opera sa reflectă mai degrabă o atenție minuțioasă la detaliul vieții cotidiene, la fragilitatea condiției umane și la actul însuși al scrisului.
Teme principale în opera sa:
Fragilitatea și condiția umană: Multe dintre volumele sale gravitează în jurul ideii de cădere, trecere a timpului și căutare a sensului într-o lume imperfectă.
Titluri precum Terapia căderii în gol sau Fluturele cu o singură aripă sugerează handicapul existențial și echilibrul precar al individului.
Meta-poezia și actul scriiturii: Instrumentele scrisului (creionul, hârtia, fereastra) devin personaje centrale. Poetul este un „risipitor de hârtie” sau un „înghițitor de creioane”, un artist care își consumă propria substanță pentru a crea.
Privirea și transparența:
Metafora ferestrei sau a umbrei (Hoțul de ferestre, Dominic sau despre imitația umbrei) reflectă dorința de a privi dincolo de suprafața lucrurilor, de a decoda realitatea tainică a lumii.Umorul, epigrama și ironia:
Pe lângă poezia lirică/reflexivă, Costel Stancu este un epigramist apreciat, stăpânind perfect arta poantei, a jocului de cuvinte și a satirei sociale blânde.
O prezentare scurtă din volumele reprezentative:
1. Terapia căderii în gol (1995)Volumul de debut individual care a fixat reperele stilistice ale autorului. Tonalitatea este una de căutare, în care versurile analizează frica, zborul și prăbușirea ca stări complementare ale spiritului.
2. Înghițitorul de creioane (2009) & Risipitorul de hârtie (2015)O diptihă (de facto) dedicată condiției creatorului. Autorul își asumă rolul de artizan al cuvântului care se hrănește cu poezie („înghițitorul”) și care își distribuie generoasă sau inutil poezia în lume („risipitorul”). Poeziile au o formulă concisă, adesea cu finaluri neașteptate.
3. Hoțul de ferestre (2019)Considerată de critică una dintre cărțile sale de maturitate, volumul folosește imaginea „ferestrei” ca spațiu de graniță între interior și exterior. „Hoțul” este poetul care fură perspective, priviri și secvențe de viață pentru a le transforma în vers.
4. Noaptea creioanelor lungi (2022) & Liniștea e un dar de la greci (2024)În aceste volume recente, accentul se mută spre reflecție filosofică, melancolie senină și o reconciliere cu trecerea timpului. Stilul rămâne curat, lipsit de artificii inutile, mizând pe transparența ideii și pe forța sugestiei.
Iată două poeme pe care le consider specifice pentru lirica lui Costel Stancu și care ilustrează perfect stilul său condensat, reflexiv și aplecarea către metafora scrisului și a căutării de sine:
.În ambele texte se remarcă formula sa stilistică definitorie: imagini poetice simple, lipsite de ostentație verbală, dar construite pe o idee centrală puternică, ce virează spre un final memorabil.Până pe data viitoare, nu uitați să rămâneți in Conul de Lumină.
