Pușkin este momentul în care această dependență începe să devină invizibilă tocmai pentru că rezultatul este extraordinar de original. El este fondatorul literaturii ruse moderne, dar formarea sa intelectuală este profund europeană. Citește literatura franceză, se raportează la Rousseau, Richardson și Madame de Staël, iar operele sale intră într-un dialog permanent cu formele și convențiile literaturii europene. Cambridge – Pushkin și piețele literare europene
Aici apare mecanismul fundamental: modelul este european, transformarea este rusă. Pușkin nu reproduce literatura franceză; o metabolizează. Dar tocmai această transformare permite, retrospectiv, ștergerea sursei. Odată ce modelul a fost adaptat limbii, societății și sensibilității ruse, produsul final poate fi prezentat drept expresie pură a specificului național.
Această operație se repetă în întregul secol XIX.
