Nu poţi pretinde cum că viaţa ar fi fost o curvă cu tine, îşi spuse el, privind cu oarecare scârba semnele trecerii timpului pe chipul său răvăşit de desele nopţi pierdute în fața zeilor alcoolului.
Hai, roiu, hârăii el, mângâind barbă ţepoasă crescută de vreo trei zile, cineva acolo în noapte te aşteaptă, şi nu este bine să-L lăsăm să aştepte…

Totuşi o ultimă ţigară, şi zâmbetul cald, inocent al ultimei iubite… totuşi mângâierile târzii ale prietenilor mei…

Pierdut în Oraşul sterp de sârmă ghimpată şi beton, cu înfrigurare silueta lui parcă boanta, pierdută, neclară reflectându-se precum o nălucă în asfaltul ud…

Estompându-se precum o remuşcare.