Aștept un nou
Răsărit, un nou înțeles al
Lumii. Poți auzi tu și
Altceva decât
Deconcertantele emisii
TV?
Aștept un nou răsărit,
O fabuloasă lume va
Izbucni din arterele
Secrete ale lumii și voi
Iubi pentru un
Zâmbet, din nou
Fabulosul răsărit, cu
Pescăruși.
Nu poţi pretinde cum că viaţa ar fi fost o curvă cu tine, îşi spuse el, privind cu oarecare scârba semnele trecerii timpului pe chipul său răvăşit de desele nopţi pierdute în fața zeilor alcoolului.
Hai, roiu, hârăii el, mângâind barbă ţepoasă crescută de vreo trei zile, cineva acolo în noapte te aşteaptă, şi nu este bine să-L lăsăm să aştepte…
Totuşi o ultimă ţigară, şi zâmbetul cald, inocent al ultimei iubite… totuşi mângâierile târzii ale prietenilor mei…
Pierdut în Oraşul sterp de sârmă ghimpată şi beton, cu înfrigurare silueta lui parcă boanta, pierdută, neclară reflectându-se precum o nălucă în asfaltul ud…
Estompându-se precum o remuşcare.
Îţi aminteşti cum ai început să mori?
În clipa! Exact în clipa în care iubita
Ți-a zâmbit, crud de deasupra ceştii de
Cafea, a recunoaştere în dimineaţa
Aceea violentă a ultimului chef.
Cum ai mai început atunci să mori,
Singur, în
Chiar dimineaţa aceea mirosind
Uscat
Precum un soare bătrân si întunecat.
Atunci! Numai atunci, ai învăţat să bei
Erzaţul amar si negru al uitării de sine din
Mâinile rapace si totuşi calde, ascuţite
Şi totuşi blânde ale iubitei.