am reușit performanța istorică de a fi mai singuri ca niciodată în timp ce vorbim cu toată lumea simultan
Ești conectat la trei mii de oameni și nu ai cu cine să vorbești. Asta nu e o ironie. E o definiție de lucru a civilizației în care trăiești — o civilizație care a rezolvat problema distanței fizice și a creat în locul ei un nou tip de distanță, fără nume precis în nicio limbă, pentru că nicio limbă nu a trebuit până acum să o descrie. O distanță care nu se măsoară în kilometri și nici în ani, ci în decalajul dintre prezența simulată și absența reală, dintre a fi văzut și a fi cunoscut, dintre a răspunde și a fi acolo.
Singurătatea modernă e o inginerie fină. Nu e singurătatea romantică a ermitului pe stâncă, cu mantia fluturând în vânt și gândurile îndreptate spre infinit. Nu e singurătatea tragică a bătrânului cu fotografia pe noptieră. E o singurătate de apartament cu internet de mare viteză, cu livrare la ușă, cu abonament la trei platforme de streaming și cu notificări care vin la fiecare șapte minute din partea unor oameni cu care nu ai vorbit niciodată cu adevărat și nu vei vorbi niciodată cu adevărat și pe care îi cunoști în felul în care cunoști decorurile unui film — familiar, dens de detalii, complet fictiv.
„Hiper-conectivitatea nu e opusul singurătății. E forma ei cea mai perfecționată — singurătatea care nu știe că e singurătate, pentru că are mereu ceva de privit.”
Antropologic, creierul tău nu face diferența dintre o conversație reală și un schimb de mesaje cu aceeași viteză cu care face diferența dintre zahăr și îndulcitor artificial — adică o face, dar nu imediat, și efectele apar mai târziu, difuz, ca o foame care nu se numește foame pentru că stomacul e tehnic plin. Ai primit stimulii sociali minimi necesari pentru a nu intra în panică acută. N-ai primit ce are nevoie organismul tău de animal social evoluat: contact fizic, prezență neîntreruptă, privire care te ține în câmpul vizual al altcuiva cu un cost real pentru cel care privește. Ecranul e ieftin. Atenția umană autentică e scumpă. Civilizația a ales ieftinul și a numit asta progres.
Și acum, cu intrarea în scenă a escadrilei de vindecare pseudo-științifică, lucrurile devin cu adevărat interesante. Există, pentru singurătatea ta modernă și digitalizată, un arsenal terapeutic de o diversitate care ar impresiona un farmacist din epoca victoriană. Bath salt-uri cu intenție de conectare. Ritualuri de lună plină pentru atragerea relațiilor autentice. Afirmații pozitive repetate în fața oglinzii dimineața, cu voce fermă și privire hotărâtă, despre propria valoare și propria demnitate și propriul drept la iubire — afirmații care, statisticile nu le confirmă, dar nici nu le infirmă suficient de tare pentru ca industria să devină inconfortabilă. Cristale pentru deschiderea chakrei inimii, ca și cum inima ar fi un lacăt și obsidianul ar fi o cheie, ca și cum singurătatea ar fi o problemă de serrurerie metafizică.
Ontologic, singurătatea e o problemă de prezenţă. Mistica modernă o tratează ca pe o problemă de frecvenţă. Sunt categorii diferite de realitate — dar cine are timp de ontologie când există un crystal shop cu livrare în două ore?
Guru-ul de pe rețelele sociale — omul acela bronzat cu dinți albi, fotografiat întotdeauna în natură sau în interioare cu plante și lumini calde, cu o ceașcă de matcha în mână și expresia unei persoane care a atins liniștea interioară sau cel puțin a atins un fotograf bun — îți explică că singurătatea ta e un semnal, că singurătatea ta e invitația universului să lucrezi la tine, că oamenii potriviți vor veni când vei fi pregătit, că pregătirea implică un curs de șase module la trei sute de euro modulul, că după curs vei vibra diferit și vibrația diferită va atrage tribul tău. Tribul tău. Cuvânt ales cu grijă, cuvânt care evocă apartenența primordială, focul comun, vânătoarea colectivă, nopțile cu povești sub stele — și care descrie, în practică, un grup de Facebook privat cu o sută nouăzeci de membri care postează citate motivaționale și întreabă unde găsesc lavandă organică pentru ritualuri de protecție.
Media trunchiată acoperă și ea singurătatea, periodic, cu articole despre epidemia de singurătate — titlu excelent, titlu de criză, titlu care cheamă la lectură urgent. Articolul explică studii, citează procente, menționează că Marea Britanie are un ministru al singurătății, amintește că singurătatea cronică ucide la fel ca fumatul cincisprezece țigări pe zi, produce o doză sănătoasă de anxietate existențială în cititor și se termină cu cinci sfaturi: ieși mai mult, înscrie-te la un curs, fă voluntariat, contactează un prieten vechi, limitează timpul pe rețelele sociale. Articolul a fost citit pe rețelele sociale. Articolul a generat comentarii despre cât de singuri se simt oamenii. Comentariile au generat engagement. Engagement-ul a confirmat algoritmului că subiectul performează. Algoritmul a servit articolul mai departe. Nimeni nu a ieșit mai mult.