Înţelege-mă
Sunt viu
Şi respiraţia mea cuprinde
În sine
Toate ploile cărora le-am fost martor,
În privirea mea
Totul este mai blând
Şi buzele mele rostesc
Dulceaţa roşie, transparentă a macilor visării
În luna lui mai…
De câte ori te ţin de mână
Oraşul ăsta de sârmă ghimpată
Şi beton uscat se îndepărtează constant
Pentru miracolul verde, foşnitor
Şi umed al pădurii…
confesiunile raului ganditor , Conu Marius
I am
the stained-bloody roots
lying torn
and suffering beings …
Even in my right eye
you Baby Floats
I hope
I could kill …
iniziazione
sei stat con me sulle pianure
crude della realta’,
li nella casa del mostro vivo
che ci desidera e ci aspetta
sempre lo stesso
mai distinto…
mi tenevi la mano e mi sussurravi diceria,
sostenevi il mio sguardo
e mi accarezzavi con baci,
li sulle pianure solitarie
e crude della
realta’…
siamo saliti insieme sul colle
doloroso, quasi fino al
abbaglio, di verde…
sotto il cielo pesante si tanto sangue,
viscoso
e pieno
di uccelli imbili…
mi hai aperto la porta e
mi hai detto:
sei aspettato, sei l’ospite
Lui di onore,
bacialo prima
a lui, il triste e solo
e poi ti faro vedere il volo.