carti

Afișez toate cele 11 rezultate

0 răspunsuri la „carti”

  12. "canibalism aprioric al cuvantului" aici m-am oprit, ştiu că trebuie să mai adaug şi restul, pentru a fi tu înţeles, dar eu scriu aşa: normal că ne mâncăm cuvintele, hrănim un creier care în lungi timpi de repaus, merită măcar atât. Nu putem să fim atât de conştienţi tot timpul, de aceea şi când dormim visăm, mai aproape de tine scriu că atunci când nu înţelegem; ne mâncăm cuvintele!, de aceea devenim "permisivi".Eu aşa am înţeles, altfel sunt un meteorit în iarba cuvintelor tale.

    Răspunde

  13. mai degraba cuvintele sunt cele care acum ne devora…instrumentele noastre s-au instapanit peste fiintele noastre si asistamdin ce in ce , unii mai amuzati ,altii mai stupefiati , la adaptarea rasei umane…la propriile creatii…normal in aceste conditii ca depresivul si alienatul sa devina arhetip , nostalgie a unei umanitati uitate si pierdute…cuvintele acestea ne devora…si nu invers…:-)

    Răspunde

  14. două întrebări:- ce este sexul ilicit (şi, ce este sexul licit)? când sexul devine ilicit şi când este licit?- dacă cineva crede în Satana care crede în Dumnezeu, nu înseamnă, oare, prin tranzitivitate că acel/acea cineva crede în Dumnezeu? (asta pare, mai degrabă, o instigare la a crede în Satana, sau în rău, mă rog, în locul lui Dumnezeu)

    Răspunde

  15. este un efort, în ceea ce faci îmi aminteşte de:"Această societateabsolvită,consacrată,sanctificatăşi posedatăs-a introdus prin urmare în corpul său,a şters în el conştiinţa supranaturală pe care tocmai o dobândise şi asemeni unei inundaţii de corbi negrii în fibrele copacului său interior,l-a înecat cu un ultim fluxşi, luându-i locull-a ucis.Căci ţine de logica anatomică a omului modern de a nu fi putut vreodată să trăiască sau măcar să-i treacă prin cap să trăiască altfel decât posedat."Antonin Artaud, van Gogh sinucisul societăţii, Ed. Est 2004, pag.15deci lucrezi şi asta este bine!

    Răspunde

  16. hahahaha…sexul licit este atunci cand el vrea si ea vrea si ei vor , si treca toata kestia asta prin inima lor…si inima lor vrea…cat despre ce a fost mai intai oul sau gaina, sau nu exista rau fara bine and so on….la scoala clasa a patra lectia de religie….dumnezeu ne da putinta sa alegem…(asta e titlul lectiei pe care ti-o va preda doamna invatatoare)…:-P

    Răspunde

  17. pai nu prea am de ales manca sat suntsi nimic altcevapoate iubitul iubitei mele,poate prietenul prietenilor mei,poate betivul ce bea bauturile…hahahahahada` fundamental da….scriem….:-)

    Răspunde

  23. Dacă scriu aşa:Ka – în concepţia filosofiei religiei egiptene, partea divină şi eternă a omului, sufletul, manifestarea energiei vitale, sursa funcţiilor de conservare a vieţii de creaţie, la zei şi la oameni…Kun – zeu prometeic chinez…care fură de la împăratul celest Shangdi obiectul miraculos xizhang care, aruncat în jos spre pământ şi fiind de fapt o bucată de argilă concentrată, creşte rapid şi se preface într-un lanţ de munţi şi dealuri; atunci oamenii coboară din arbori şi încep să-şi organizeze viaţa…poezia ta atunci mie îmi spune multe.definiţiile din Dicţionar de mitologie generală de Victor Kernbach

    Răspunde

  25. Ca umbra sau ca visul. Şi durereMai nemiloasă pieptul meu încinseşi-aşa mă jăluii atunci la dânsa:"De ce nu-mi stai după dorinţă, mamă,Să te cuprind, ca noi şi-n lumea morţiiÎmbrăţişaţi, prea multa noastră jaleS-o potolim? Ori îmi trimise-o umbrăA morţilor crăiasă, ca mai tareSă plîng şi să mă vaiet după tine?"Homer, Odiseea, Cîntul XI, 270este frumos cum scrii şi tu, pentru că a fost"mult mai blandsi maiviu."La Homer, în special la Ulise, eroismul primează.

    Răspunde

  30. Conu, cred ca ai avut un cosmar cu Superman, care te-a purtat deasupra antenelor TV :)) si serios…dura/cruda realitate nu poate fi stearsa, doar data uitarii, dar invie la un semn dat de reclama TV

    Răspunde

  31. "m-aş spăla înfiecare dimineaţăde urma săruturilor ,a mângâierilor ,a zâmbetelor…până îmi dă sângele ,până la carne ,până la oase…"singurul poet între admiratorii săi nepoeți ( eram să scriu nepoieți)

    Răspunde

  46. realmente i-am zis eu…in momentul in care sistemul tau digestiv nu este ocupat de mizerii….(de genul ce ai mancat la cina)….mintea ta este vie….

    oki, oki, a ras el…deci intelectualiatatea apartine infometatilor?…

    nu ai inteles nimic…intelectualitatea este marketing….intelepciunea este infometare…:-p

    Răspunde

  48. a fost o vreme cand minunatele state ale americii conduceau lumea…ce mai suntem noi acum….O NENOROCITA DE ATRACTIE TURISTICA …intre 10 si 17…ora central europeana…un muzeu in aer liber…o tejghea de suveniruri…pentru toti galbejitii continentului estic…un bordel alb pentru fratii nostrii din sud…

    Răspunde

  51. a trai inseamna a risca…ce este altceva decat dementa si cutezanta saltul acesta al firului de iarba , brusc si violent dinspre radacina spre aer…o prabusire in cer…o crucificare verde pe buzele mieilor…

    Răspunde

  56. cuvintele tale danseaza frumos pe taisul ideilor.. probabil ca te doare si pe tine cateodata.. perforwhat on the life stage.. hasta la victoria final! saludos desde una biblioteca de facultad de ciencias antropologicas de merida, yucatan, mexico .. 🙂

    Răspunde

  62. Dumnezeul sa-l ierte si sa-l odihneasca!

    Se simte nevoia, azi mai ales, atat de acuta: de a trai clipa. Frumoase sfaturi ti-a dat tatal tau. Si totusi, sa nu o traim gresit. Aproape de moarte, cu totii suntem, si e bine sa ne aducem aminte, frumos zicem in Ceasurile zilei: Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta!Fara constientizarea Mortii din lumea asta vom lancezi fara speranta. Si totusi, Moartea e doar o treapta. Stii doar!

    Sa nu uitam sa ne bucuram, desi tineri, nu stim/nu ne dam seama cand tarziul se apropie. Sa traiesti frumos! Cu Coana ta!Va imbratisez din magazinul cel frumos in care lucrez 🙂

    ************Permite-mi 2 mici corectii pe text:1) dupa Daca o doreste – obligatoriu sa pui punct. Altfel, se asteapta o dorinta a ei, si nu mai vine in textul ce urmeaza.caci …   Atunci cand trece noaptea – e cu totul alt paragraf

    2) Sa nu cumva sa fii – e obligatoriu cu 2 i (am mai discutat noi despre iii astia, dar nu vrei sa intelegi) – 🙂

    Spor la scris! Silviu, zis Paleasca

    Răspunde

  65. Aceeași interacțiune a dus la ruperea altor interacțiuni directe, nu crezi? Suntem din ce in ce mai departati unii de ceilalți. Credem că aceste tehnologii pot substitui întâlnirea directă…

    Răspunde

  66. Pingback: noopoetica formula de limbaj specific umanitatii necesar descifrarii relitatii fizice imediate | conu marius on facebook

  67. Pingback: traditia de martisor in bulgaria | conu marius on facebook

  69. Poate ar mai trebui adăugat, că un popor are nevoie de rădăcini, acestea fiind conținute de Mituri, Legende și, desigur, de Credință! Toate acestea pot fi utilizate doar și numai pentru consistența ideii de unitate a fibrei naționale! Chiar dacă aspectul lor material este iluzoriu… Să faci parte dintr-un popor înseamnă să ai sentimentul de acasă, care să-ți vindece sufletul de singurătate, de străinătate; căldura aurei Naționale!

    Răspunde

  70. Îmi place ideea asta: “E ultimul exemplar al unei specii dispărute: homo copilus liberus, ființa care n-avea filtru, dar avea inimă.”Ce veste bună! Mai sunt și asemenea exemplare. Aș îndrăzni să spun chiar ca mai multe 😍

    Răspunde

  72. Eu am fost socata in urma cu vreo 5 ani cand am descoperit ca prietene de-ale mele care se duceau des la Paris, de ex, nu fusesera niciodata sa viziteze muzeele, Luvru sau Versailles. Adica isi faceau poze in fata obiectivelor turistice, dar nu intrau inauntru :)) Pana la urma am reusit sa ajung si eu la Paris, in 2020 pana in pandemie si apoi in 2021, trimisa de corporatiile la care lucram. In Versailles am stat o zi intreaga si tot nu am terminat, mai aveam niste corpuri exterioare, parca. Luvru mi-a luat jumatate de zi. Alergam dupa Venus du Melo si n-o gaseam, pana la urma am gasit-o si am avut o mare satisfactie. Si atunci am incetat sa-i mai invidiez pe cei care pleaca des afara, caci mi-am dat seama ca e fix cum spuneti dvs, pleaca pentru imagine, pentru validare, pentru poze, pentru a se lauda dupa, nu ca sa traiasca efectiv momentele in acele locuri.

    Si culmea e ca lumea ma vaita :)) Spre ex eu sunt un om practic, imi renovez casa de la tara si apartamentul din Bucuresti si sunt fericita ca am facut ceva cu banii. La romani in multe familii pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul. Stiu caz de cuplu cu 2 copii, elevi, care dorm toti 4 intr-o mansarda, casa fiind finisata doar la exterior, dar ei merg de cateva ori pe an in city-break-uri de genul celor de mai sus.

    Va imbratisez si va urez petrecere frumoasa diseara, sa va fie bine!

    Răspunde

  73. Am uitat sa adaug ca le-as raspunde drastic celor care ma intreaba unde am fost. Ori le spun ca nu discut despre asta, ori ii intreb cu ce s-au ales ei in urma vacantelor lor. Ori ignore/ block total. Adica, daca vreau, iti povestesc eu ce si cum, nu trebuie sa ma intrebi tu. Nu merge cu subtilitati cu astfel de personaje.

    Răspunde

  74. “Ci despre a învăța că nu toate amintirile trebuie expuse. Că unele pot trăi liniștite în tine, fără să ocupe un raft.” Un fel de “fericirea nu trebuie strigata in gura mare”, nu?

    Ma bucur ca v-am descoperit. Daca imi permiteti, partenera dvs trebuie singura sa isi dea seama ca trebuie sa arunce anumite chestii. Cred ca e si genetica chestia asta, cu stransul. Am avut-o si eu, de la bunica mea. Inca strang, dar periodic le arunc.

    Culmea mi se pare ca in prima tinerete nu tin minte sa fi simtit nevoia sa imi strig fericirea.

    La multi ani!

    Răspunde

  75. E incredibil ca v-am descoperit taman azi, in prag de an nou. Sunt fericita si va multumesc. Eu nu am social media dar intru de pe google pe pagini de fb publice, etc. V-am vazut un comentariu la o postare a lui Cristian Presura despre liberul arbitru, a share-uit un clip de la Podcastul de filosofie. Si pe Eugen Octav Popa l-am descoperit relativ recent si eram incantata, fiindca eu sunt pasionata de filosofie sau de existentialism. Noroc ca mai sunt si oameni ca dvs care au un ochi critic si o mai rafinata cultura si cunoastere, ca sa ma mai trezesc si eu din entuziasm. Bine, mi se parusera niste chestii suspecte la el, dar am ales sa le trec cu vederea. Stiti ce a zis Radu Banciu dupa ce s-a certat cu Dan Alexe? Cica sa nu ne facem idoli din persoanele publice, deci implicit nici din el.

    Referitor la articolul dvs, nu pot decat sa subscriu. Asa ii invata ‘psihologii’, cartile de self & co, sa faca din ei o prioritate and so on. Daca imi permiteti, poate va va placea s-o urmariti un pic pe Andrada Ilisan, rezonam toti 3 :))

    Răspunde

  76. Am plans cu sughituri, Marius. (am trecut la tutuit fiindca am impresia ca suntem cam de aceeasi varsta). La mine unele despartiri sunt cu scandal si acum la maturitate, mai ales cand mi se face gaslight. Simt sa iti spun sa nu iti pierzi speranta si sa nu capitulezi. Daca cei doi se schimba pana la nerecunoastere, pare ca nu prea era potrivire (in cazul meu cel putin nu a fost). Doare oricum te-ai desparti, fie ca e politicos sau drastic. Eu cred ca, daca ceva (orice, poate sa nu fie relatie cu patalama) trece testul timpului si cei doi inca sunt curiosi unul de celalalt, inca simt ceva in suflet unul fata de celalalt chiar daca ei fata de ei insisi vor sa nege asta, au puterea sa se ierte reciproc si sa nu ia in seama pseudostiinta cu ale sale tampenii legate de flags si toxics, se lupta amandoi sa se cunoasca reciproc – atunci ambii vor fi in castig. Poate nu va fi o relatie ca-n povesti, poate ca nu va fi nimic, dar macar amandoi stiu ca s-au luptat. Iti doresc sa ai pentru cine lupta chiar cand crezi ca nu are rost, daca trec anii si tu inca mai simti 1% ca ai pentru cine lupta, lupta. (stiu, sunt idealista & co dar nu-ti vorbesc din carti) Te imbratisez! Adriana

    Răspunde

  78. Of. Nu stiam de acest incident, am citit acum pe net, dupa ce am vazut la tine. Eu l-am votat pe Ciucu acum ca primar general, mi s-a parut cel mai competent pentru functia asta, de departe. Iti inteleg punctul de vedere dar in situatia respectiva rezonez cu Ciprian. Jurnalistului i s-a dat un raspuns, putea sa mai insiste maxim o data apoi sa puna alta intrebare sau sa lase pe altcineva, nu sa faca circ. Adica in opinia ta, ce ar fi trebuit sa faca Ciucu, daca nu putea sa raspunda altfel? Cu acel jurnalist nu te puteai intelege, nu i-ar fi dat voie altuia sa ia cuvantul.

    Răspunde

  79. Rezonez cu ce ai scris. Nu am putut niciodata sa mananc la prima ora iar daca mananc si imediat plec la drum, nu mi-e bine.

    I-as incadra aici si pe cei care refuza sa manance dupa 7 seara si ii condamna aprig pe cei care o fac, m-am ciondanit ani cu cineva pe tema asta. Consider ca nu te mai bucuri de viata, daca o tii tot asa. I-am recomandat acelei persoane sa se bucure pur si simplu de o feliuta de ciocolata sau de ce-are pofta fara sa se mai invinovateasca atata.

    Răspunde

  80. „își confundă salvatorii cu samsarii.
    Își alege protectorii dintre prădători.
    Își dă speranța pe mâna celor care nu știu să scrie „speranță”.” – si asta nu doar pe plan politic, as zice eu.

    L-ai caracterizat foarte bine. Locuiesc in sec 5 🙂

    Cand am ajuns prima oara aici, prin 2003, era jale: unde e acum Liberty Center erau balarii inalte cat e mall-ul, samd.

    Mi-as dori sa desfiinteze Niky Scorpion si sa faca parc acolo, dar am inteles ca nu e posibil fiindca piata respectiva e a unui politician influent.

    Răspunde

  81. Marius, o sa caut sa vad daca ai scris si proza fiindca vreau sa-ti cumpar o carte. Ma regasesc mai mult in proza decat in poezia ta, sau poate nu mai sunt obisnuita sa citesc poezie, sau poate ca am nevoie sa ti le citesc eu insami, decat sa le aud recitate.

    Tocmai am vazut un pic dintr-un podcast pe tema asta, MCN, Zaiafet si Moise – Zaiafet se incadreaza pe tema asta in cei mentionati de tine.

    „Adevărul fulgerător: nu alegi fericirea.
    O înveți.” – adaug (cu voia ta si in ce ma priveste): o traiesti. Am vazut de curand la cinema „Father, mother, sister, brother”. Am putut procesa mesajul filmului dar n-am putut sa-l traiesc efectiv, in acele clipe. Si am fost constienta de asta atunci. Am pus asta pe seama grijilor, poate din cauza prea multor griji (m-am dus imediat dupa Craciun, cand fusesem pe drumuri si cu treaba) nu am putut sa ma bucur cu adevarat de film. Acum ma gandesc ca poate a fost fiindca era sala full (Elvira Popescu). Curios e ca, tot acolo, cu o saptamana inainte dar cu sala aproape goala, am trait la maxim „La venue de l’avenir”.

    Stiu ca suna cliseistic dar vad ca eu asa sunt, ma bucur de chestii care par marunte dar pentru mine nu-s marunte si invat ceva din ele si tresare ceva din mine. (la filmul lui Jarmusch, chiar daca nu am reusit sa ma bucur la maxim atunci, am trait totusi melodia de la inceputul si de la finalul filmului, cum am ajuns acasa am cautat-o; iar la filmul frantuzesc am lacrimat aproape tot filmul si am admirat arta – eu fiind pasionata de pictura).

    Ce am mai observat e un soi de superficialitate a celor care declara ca-s fericiti (am vazut asta la oameni care-s ‘realizati’ dpdv al societatii) si un fel de lipsa de introspectie/ incultura/ fel de a fi influentabil a celor care agreaza pseudo-stiinta.

    Răspunde